generația experimentală

imi amintesc si eu de toate cele de mai sus, si-mi pare c-a trecut o viata de cand mama ascundea saloanele ramase, s-avem de mancat cate una pe zi dupa ce bradul de iarna nu va mai fi...

ca toamna ma lanseaza ca artista!

Da, teii Galațiului și castanii Timișoarei. Mulțumesc Thais și Elena. Sîntem o ciudățenie, nu? Răstigniți între locomotiva cu aburi și conexiunea DSL.

Imi place poezia aceasta de la versul doua mii era anul pana la sfarsit...restul...hmmm. Deh, fac parte din alta (de)generatie.
Sa ne citim cu bine,

M-am afundat in poezia asta, zambind! Nu stiu daca e tristete sau nostalgie, n-are importanta, de fapt, cert e ca am calatorit in timp, m-am vazut pe sub teiii Galatiului, rontaind batoane, facand schimb de bancuri interzise, cu chitara agatata de gat, fredonand \"Si totusi exista iubire...\"
O excelenta marturie a unei generatii ce refuza sa imbatraneasca. Semnez si eu!

Îmi place vorba cu \"restul\". E sublimă, Claudiu. Îți place \"boemismul\" va să zică!
Ina, n-am murit noi atunci, n-o să murim nici acuma.

...daa, mai erau și discurile acelea aduse și cumpărate pe sub mînă de la bulgari, 200 de lei bucata (o mică avere) apoi noiînanul2000cîndnuvommaificopii și operațiunea borcaniada și cîte altele prin care m-a plimbat poezia ta :). Încă zîmbesc amintirilor.

Nu va opriti la depanat amintiri! Fugiti mai repede! Va ajunge generatia tanara si cârcotasa din urma :P Sau tocmai asta e ideea?

Eu n-ascultam la radio că abia învățam să scriu. Însă, rodeam colțurile de la cravată în ora de mate. Boni em si bitelși da.
E doar dezrădăcinarea atemporală și aspațială. În rest, e de bine. Uite că vin ăștia tineri. Scuze. Mai tineri. Mâine mă duc la premierea lui Aleks.
Cine sunt eu? Alo! aterizează străbunica.

Se pare ca am trait cam aceleasi vremuri si sub aceiasi tei.
Unii dintre noi le mai traiesc, altii le retraiesc.
Remarc si in aceasta poezie nostalgia de locurile natale. O nostalgie pe care, doar cineva plecat departe de tara, poate s-o desavarseasca.

mă alătur și eu
de voie-nevoie
de barca în care încerc să m-ascund
experiment
pornit de pe vremea lui Noe
pleavă nestrânsă
ce mă trage la fund
ce vacanțe
ce taberi
cartofii deliciu
hrănindu-mă zilnic
să nu mă stâlcesc
de-atâtea ciocane
baroase și seceri
pierdut printre stele
ciudat și firesc
ce muzică faină
ce vals ce tangouri
cântate la toate dughenele-n parc
pe când n-aveam bani de ciorapi
și cadouri
ca azi
când pe țărmuri străine debarc
cum vrei atunci să accept teoria
ce se preumblă
prin văz și auz
bătut de atâtea
se cere și poate
ca vocea să strige ironic
refuz

Gabi, erau cehoslovace discurile. Am niște concerte de flaut și chitară....
Cristina, tu ai amintiri?
Alma-străbunica - merci de steluță. O dedic generației mele rebele.

Codrina, zîmbesc, probabil că da. Știi că strada Domnească din Galați (fostă Republicii) este sau era cea mai lungă stradă cu tei din Europa?

Adrian, prezența ta sub un text al meu mă onorează. Join the club of those who are forever young.

Felicitări pentru apariția pe Liternet cu acest poem pe care îl consider unul dintre cele mai bune ale tale.
Pe când volumul de versuri?