Marturisire

Am citit atenta poezia, apoi am recitit doar ultima strofa, nuanta eminesciana mi se pare mie evidenta, dar eu pot sa gresesc, nu sunt filolog.Ma intreb de ce nostalgia tineretii cand maturitatea si experienta vietii sunt asa de frumoase!Regasesc acelasi stil clasic placut si romantic.
Care e \" vechea taina\" Adrian?Cercul existentei noastre?

\"Talentul, regăsit, cu neputință
Încearcă să ascundă vechea taină...\"
Sunt plăcut impresionată de faptul că un comentariu de-al meu a reprezentat muza unei poezii cu o extraordinară forță de a induce contemplare, nostalgie, o poezie pe care s-o simtă oricine aproape, o poezie pe care s-o savurezi la fiecare recitire.

Sanda,

Cand am transferat poezia pe site, cum se mai intampla, am uitat sa solicit sa fiu informat de eventualele comentarii.
Asta este motivul pentru care iti raspund cu o asa mare intarziere. Scuze si, in acelasi timp, multumiri pentru tonul cald cu care ai apreciat poezia. Cat priveste \"vechea
taina\", secretul meu este secretul tuturor!
Cu sinceritate,

Ma simt mai mult decat onorat de aprecierea facuta poeziei.
Comentariul dumitale ma face sa cred ca nu am gresit incercand sa-mi exteriorizez, dupa puteri, trairile interioare.
Multumesc pentru cuvintele de apreciere.

Poveste de iarna - aici nu pot comenta , nici măcar un vers, frumusețea anotimpului , dar mai ales perioada Crăciunului este ceva mirific, când nu ar trebui să uităm în dragostea noastră de nimeni. Cautare mă duce undeva spre liniștea rătăcită în ierbi într-un fals joc, iar Mișcarea exclude reversul fatal uneori profetic spre punctul 2. Spre ziuă când mă scol, să dau binețe mă simt Pierdută, risipită printre ierbi; iar în laguna ta cu porți deschise Mișcarea mă cuprinde, legitim.
Induranta ne duce Pe-același drum, parcurs și alte dăți, Pășeam prin purgatorii, reformați, și Ne și vedeam deja intelectuali,…Păzind comoara celor \"Ințelepți\"… Albiți de vreme, ne-ndreptăm spre școală.
Ma-ncearca, uite-asa... o voce ce mă ține-n rezonanță pe aripile prelugi spre semnul tău trecut în Oda timpului pierdut unde planurile se desfășoară de-a latul mai puțin de-a lugul, unde poți ciupi câte ceva atunci când rătăcești prin gând hai-hui Când retractat în propria-mi fobie …Nu izbutesc o literă să leg… Deja e timpul vârstnic, de culcare pe o Reflectie tarzie , acolo unde toamnele curg precum vinul, visând miraculoase puteri, reflectate în dorințele de ieri…
Curriculum vitae- ca să te descopăr trebuie să mă opresc și aici un pic să Intrăm în spațiul care se dilată, să ne confesăm… pierduți între plăcere și regret;… pe scara-n care-a prins să ne consume… învăluiți în teama ce precede spre un tărâm necunoscut.
Cadea o ploaie... într-o zi de 15 ianuarie, așezați undeva sub un tei visam la fericirea ce risipea în jur o melodie… Ca patima starnita de un gând,… Formula veșniciei … și-aveam Atatea... ca să-ți spun
Mocnind în zbucium - aprigă chemare -… Atâtea frunze cad, codrul rărindu-l… Atâtea ceasuri bat stârnind minutul…Ca-n mine să-ntrevăd necunoscutul. Niciodată nu e prea târziu pentru o Marturisire Cerându-i, în genunchi, milostivire… Pulsând dramatic, modulând artere, … Incearcă să ascundă vechea taină... Făcând un Inceput din Despărțire... Mai vin?

Pentru Maria Prochipiuc,

Da, au sa mai vina! Poate pe aceeasi struna, poate pe strune diferite. Si, m-a surprins, placut, felul in care incerci sa patrunzi in subconstientul meu. Cu multumiri,