La Început a fost Sfârșitul
Motto: „Să nu dea Dumnezeu cel sfânt, Să vrem noi sânge, nu pământ!” George Coșbuc La Început a fost Sfârșitul! – Sfârșitul unei alte Ere, Pe când, din hău,
AEAdrian ErbiceanuDegenerescență
Își scutură veșmintele furtuna, Cad stropii grei ca dintr-un gând retras Pe streașina uitărilor – popas Pentru acum și pentru totdeauna. Din cele câte-au fost, ce-a mai rămas? Când vede cât de
AEAdrian ErbiceanuDoar dorul
Moto: "... Şi fug din mine iar… Ce-ţi pasă ţie? Cămaşa morţii o voi rupe-n două!" Theodor Răpan -"Octava nestatorniciei" Își scutură veșmintele furtuna; Se năruie copacul, tinda, podul,
AEAdrian ErbiceanuÎnsemnele nopții
Timidă, inocența mă privește... Brumate voci stârnesc, din hău, tumult, Anticipând, din ce în ce mai mult, Adâncul toamnei ce m-ademenește. Cuprins de gândul, devenit adult, Ce-nvălurit, cu
AEAdrian ErbiceanuFloarea nopții
Descinse, pe drumul nescris al dorinții, Vântoasele-și flutură vălul secret, Pe urmele arse de dor și regret, Să prindă în mreje tăpșanele minții. Cu áripe albe - fantastic balet - Jucându-și
AEAdrian ErbiceanuCumpănire
"Privește, cât mai sus, la Carul Mare - Mă-nvăluia, din stânga, o simțire - Să-ți regăsești uitata ta iubire, Descindere din vechile amnare." "Nu te supune, cu nesocotire, Unor cuvinte
AEAdrian ErbiceanuGând mocnit
Se scurge apa chioară din ciubere... De unde vin și încotro mă duc, De nu găsesc Cuvântul să-l traduc Și-apoi să-l scot luminii la vedere? Închis în mine, strâns de-un dor năuc, - Ce-și
AEAdrian ErbiceanuDe prin ántice coclauri
De prin ántice coclauri, ridicați cu osteneală, Scoatem lumii adormite carapacea de sineală, Val prin val trecând, cum vremea, dintr-un veac, într-o clipită, Nu mai lasă nici o urmă de durere sau
AEAdrian ErbiceanuAtâta ai
Atâta ai, atâta duci, Când pasul tău cu trudă suie, Spre înnoptatele răscruci, Întortocheata cărăruie. E-n toate-o liniște de crezi Că nu e nimeni să te-ndemne Cât de departe poți să vezi Pe
AEAdrian ErbiceanuCu fiecare pas
Cu fiecare pas pe care-l fac, Un cerc se mai încinge la copac, O clipă se ascunde sub obroc, Un vad se strânge ca să-mi facă loc. Din cât, pe lume, fost-a să adun, O umbră se mai ține de
AEAdrian ErbiceanuDoar amintirea
Pe-același drum, pe care merg pierdut, Treceai mai ieri și tu... și am știut! Învăluită-n boare de pustiu, Alunecai - o umbră spre târziu - O despărțire de ce-a fost a fi Înveșmântarea nopții
AEAdrian ErbiceanuȘi încă
Și încă îmi mai stăruie-n timpane Barosu-n legănarea de ciocane... Se-ncoardă crița și lovește des, Precum o coasă pusă pe cules, Ca pleoapa când speriată-a prins să bată, Ca inima când
AEAdrian ErbiceanuNeliniști
Neliniștit, mă-nvălui în tăcere, (Aripa-i frântă, gându-i auster!) Să prind eternul – veșnic efemer, În lumea străjuită de mistere. Jertfite, dorm pe scut de templier, Atâtea vremi scăldate în
AEAdrian ErbiceanuLa hotarul dintre vise
La hotarul dintre vise, unde nimeni nu-i stăpân, vorbele rămân nescrise: Mi le-auzi când ți le-ngân? Inocența - ce desparte adevărul de minciuni - oare cui îi ține parte când mă cerți, când
AEAdrian ErbiceanuȘi mă visez
Motto: \"Când vrei să scapi de sabia uitării, Citește-ți visul întrupat aseară...\" Adrian Munteanu, Sonet 64 Invăluit în lumea mea de vise, Un nou Aeneas rătăcind pe mare, Furtună sunt, de căi
AEAdrian ErbiceanuLa casa mea neterminată
La casa mea neterminată, Pe trepte-nguste de argilă, Își plânge ploaia, înspicată, Durerea strânsă pe șindrilă; Se-nvăluie c-o mantă rece - Eliberată din buiestre - Același vânt ce se
AEAdrian ErbiceanuIspita
Mai urc, pe ici, pe colo, niște trepte; De melodii, frenetic, mă-nconjor Să uit de larma pusă să deștepte Tic-tacul unui vis tăinuitor. Se trage ziua-n ea, caniculară; De toarta nopții
AEAdrian ErbiceanuDe când alerg*
De când alerg pe drumul ăsta lung, Neodihnit, prin vise tâlcuite, Străin, tot bat la porți zăgăzuite, Dar îndoiala n-am cum s-o alung. Pocalu-i gol, izvoarele coclite.... Ochiul, în
AEAdrian ErbiceanuSemnele nunții
Intre trecut și prezent ne înghite uitarea - Dacă am fi știut, dacă am fi avut măcar vreo idee... ( ne bun la nimic, torturat, vreau să strig când te văd dus în larg, întins pe-o brancardă, cu-n
AEAdrian ErbiceanuFântâna Veacului
e-atâta mâl ascuns în noi, că dacă aș scotoci în timpul-antipod, cu fiecare pas tot mai săracă s-ar face punga dată s-o deznod; tot mai puțină apă-ar da fântâna, tăcerea s-ar întinde ca
AEAdrian ErbiceanuDe lumină*
zac toate desprinse ca dintr-o oglindă cioburi ce-apasă pe-un suflet buimac gânduri ce dau hibernal să mă prindă cicloane stârnite când vorbele tac ce aripi ce vise ce gânduri
AEAdrian ErbiceanuPrintre silabe
Sub pleoapa serii îmi adun cuvântul Să am cu cine înnădi taifas. Între cuvinte-mi freamătă pământul Să nu pricep din el cât a rămas. Din ușă-n ușă bat, printre destine, Să aflu drum, din
AEAdrian ErbiceanuAb Jove principium
\"Doar o-mpletire veșnică de vise Rămâne lumea mea, până când pier.\" Adrian Munteanu: \"Sonet 96\" Adam nu prea știa de unde vine Când s-a văzut -trezit- lipsit de-o coastă... Dalila
AEAdrian ErbiceanuRitm
Inima mă-ndeamnă: Spune-i!, N-o lăsa, crepusculară, Val spumat pe creasta dunei, Răzlețire solitară, Umbră trasă prin lumină, Cupă încă nebăută, Pată fără vreo pricină, Piatră arsă,
AEAdrian Erbiceanu