Poezie
Ispita
1 min lectură·
Mediu
Mai urc, pe ici, pe colo, niște trepte;
De melodii, frenetic, mă-nconjor
Să uit de larma pusă să deștepte
Tic-tacul unui vis tăinuitor.
Se trage ziua-n ea, caniculară;
De toarta nopții gândul îl anin
Măsură-sfetnic cu bătaie rară,
Semn forței ce mă-ndeamnă să revin.
Ce forfotă-i pe strada înserării!
Cu pasul greu de drumuri mă retrag,
Încolăcit în trenele uitării -
Uitării ce mă țintuie în prag...
În naufragii bântuie clipita;
Pâraie-nvolburate curg șuvoi
Ca-n brațe să se năruie ispita -
Ispita umbrei cuibărite-n noi.
023.734
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Erbiceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Erbiceanu. “Ispita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-erbiceanu/poezie/151964/ispitaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RPRPRadmila Popovici✓M-am regăsit în acest minunat poem al mișcării și transformării, al reîntoarcerii în sine și al detașării, al omenescului și al frământărilor fără sfârșit.
0
AERadmila,
Pe undeva, îmi vine să cred, există fire care ne conectează și ne strâng în jurul POEZIEI. Cât de bine reușim sa ne întrepătrundem este cu totul o alta poveste. Se pare că tu ai reușit. Cu întârziere și cu scuzele de rigoare, îți mulțumesc pentru comentariu.
Pe undeva, îmi vine să cred, există fire care ne conectează și ne strâng în jurul POEZIEI. Cât de bine reușim sa ne întrepătrundem este cu totul o alta poveste. Se pare că tu ai reușit. Cu întârziere și cu scuzele de rigoare, îți mulțumesc pentru comentariu.
0