Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ispita

1 min lectură·
Mediu
Mai urc, pe ici, pe colo, niște trepte;
De melodii, frenetic, mă-nconjor
Să uit de larma pusă să deștepte
Tic-tacul unui vis tăinuitor.
Se trage ziua-n ea, caniculară;
De toarta nopții gândul îl anin
Măsură-sfetnic cu bătaie rară,
Semn forței ce mă-ndeamnă să revin.
Ce forfotă-i pe strada înserării!
Cu pasul greu de drumuri mă retrag,
Încolăcit în trenele uitării -
Uitării ce mă țintuie în prag...
În naufragii bântuie clipita;
Pâraie-nvolburate curg șuvoi
Ca-n brațe să se năruie ispita -
Ispita umbrei cuibărite-n noi.
023724
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
85
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Erbiceanu. “Ispita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-erbiceanu/poezie/151964/ispita

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@radmila-popoviciRP
Radmila Popovici
M-am regăsit în acest minunat poem al mișcării și transformării, al reîntoarcerii în sine și al detașării, al omenescului și al frământărilor fără sfârșit.
0
@adrian-erbiceanuAE
Adrian Erbiceanu
Radmila,
Pe undeva, îmi vine să cred, există fire care ne conectează și ne strâng în jurul POEZIEI. Cât de bine reușim sa ne întrepătrundem este cu totul o alta poveste. Se pare că tu ai reușit. Cu întârziere și cu scuzele de rigoare, îți mulțumesc pentru comentariu.
0