Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

S o n e t 1 9 1

1 min lectură·
Mediu
al întoarcerii
Când ultima silabă mă răpune,
Voi fi curând pe alte coridoare,
În trup răpit de lege și visare,
Să-l răstignesc pe tânguiri de strune.
N-am nici un drept de gând sau de mustrare,
Doar să închin pornirile-mi nebune
Pe-altarul clipei ce etern apune,
Sorbind din lut o râncedă licoare.
Ce-ar mai putea făptura mea să facă,
Suită-n șea, cu pasul nestrunit,
Mușcând zăbala timpului, buimacă ?
Nu pot pleca senin și fericit.
Mă-ntorc în carnea de rodiri săracă
Și-mi voi plăti păcatul înzecit.
043721
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
85
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “S o n e t 1 9 1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/90647/s-o-n-e-t-1-9-1

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adrian-erbiceanuAE
Adrian Erbiceanu
Adrian,

M-am trezit cu ochii la sonetul tau. Fii bine revenit! Si, daca tot ai decis sa te \"intorci\", stai cu noi. (Ai inteles, cred, ca glumesc!) Ai devenit o necesitate pentru noi, cititorii tai. Si, chiar daca nu zilnic, asteptam cu aceeasi nerabdare sonetele tale \"muscand zabala timpului...\".

P.S.: Poate ca ultimul vers l-as fi scris: \"Sa-mi pot plati pacatul inzecit.\". Pentru ca nu se stie niciodata daca...

Cu prietenie,
0
@gabi-schuster-cararusaGS
\"Sorbind din lut o râncedă licoare\"
Sufletul poetului se adapa din aceasta inconfundabila secretie a unui pamant expirat. Classe gaselnita !
0
@codrina-verdesCV
Codrina Verdes
Finalul sonetului, ma indeamna si pe mine sa nu plec fara sa las un semn al trecerii mele pe-aici.
Al intoarcerii sau al plecarii, numai sonet sa fie, sa-ti defineasca consecventa.
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
Adrian - de acord cu modificarea propusă. Și mie îmi sună mai aproape de polisemantism. În privința ritmului postărilor, preiau vorba românească : \" mai răruț, că-i mai drăguț.\" Rămân dator cu un răspuns.
Gabi -expresivă remarca. Ea însăși o găselniță. Mă bucur că ești pe aproape.
Codrina - să ne situaăm undeva la mijloc, între întoarcere și plecare. Poate în consecvență.
0