Poezie
Și încă
note vechi cu rezonanțe noi
1 min lectură·
Mediu
Și încă îmi mai stăruie-n timpane
Barosu-n legănarea de ciocane...
Se-ncoardă crița și lovește des,
Precum o coasă pusă pe cules,
Ca pleoapa când speriată-a prins să bată,
Ca inima când îndrăgești o fată.
Prin foale aerul, urcat cuminte,
Þâșnește și-l învăluie fierbinte.
E bun metalul, e de soi, e tare,
De-abia-l răzbesc atâtea mădulare.
Se-ncoardă crița de icnește vatra!
În pumni se face cocsul cum e piatra.
Născut cu trudă, râuri de sudoare
I-au pus stigmatul urmelor de soare;
Fecior destoinic s-a-ntrupat în fier,
C-o mână-n vatră și cu alta-n cer.
Rânjesc prin colțuri umbre: \" E beteag!
De când îl știm se vântură pribeag;
Nu are frac, blazon, baston, giubea -
E veșnic hămesit; n-are ce bea!
C-un pui de lele, cu un coate-goale.
Vă-ncumetați să-nsămânțați răscoale?! \"...
Se-ncoardă crița și lovește des
Și fierul plăsmuit a înțeles:
\"O, domnii mei, nu m-ați văzut baros,
Cum știu lovi în carne și în os!\" *
* Din ciclul \"Translație pe o curbă\"
024.116
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Erbiceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Erbiceanu. “Și încă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-erbiceanu/poezie/13941633/si-incaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AEAlex,
M-am gândit mult până să pun poezia pe site. Zăcea, așa cum zac atât de multe alte lucruri, într-un cotlon. Cum se face, nu știu, dar pe neașteptate am simțit că i-a venit rândul. Cele două secvențe care ți-au plăcut sunt tocmai părțile care trebuiesc să dea sens poeziei. Cei doi poli.
Cu cele două versuri, sunt de acord. Mea culpa! Mulțumesc.
M-am gândit mult până să pun poezia pe site. Zăcea, așa cum zac atât de multe alte lucruri, într-un cotlon. Cum se face, nu știu, dar pe neașteptate am simțit că i-a venit rândul. Cele două secvențe care ți-au plăcut sunt tocmai părțile care trebuiesc să dea sens poeziei. Cei doi poli.
Cu cele două versuri, sunt de acord. Mea culpa! Mulțumesc.
0
\"Și încă îmi mai stăruie-n timpane
Barosu-n legănarea de ciocane...
Se-ncoardă crița și lovește des,
Precum o coasă pusă pe cules,
Ca pleoapa când speriată-a prins să bată,
Ca inima când îndrăgești o fată.\" - secventa asta mi-a placut cel mai mult, pare mai calda, mai aproape de cititor. In fine, doar o parere
Cred ca sunt doua greseli in versurile 14, 15. Cu placerea lecturii,
alex