Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Și încă

note vechi cu rezonanțe noi

1 min lectură·
Mediu
Și încă îmi mai stăruie-n timpane
Barosu-n legănarea de ciocane...
Se-ncoardă crița și lovește des,
Precum o coasă pusă pe cules,
Ca pleoapa când speriată-a prins să bată,
Ca inima când îndrăgești o fată.
Prin foale aerul, urcat cuminte,
Þâșnește și-l învăluie fierbinte.
E bun metalul, e de soi, e tare,
De-abia-l răzbesc atâtea mădulare.
Se-ncoardă crița de icnește vatra!
În pumni se face cocsul cum e piatra.
Născut cu trudă, râuri de sudoare
I-au pus stigmatul urmelor de soare;
Fecior destoinic s-a-ntrupat în fier,
C-o mână-n vatră și cu alta-n cer.
Rânjesc prin colțuri umbre: \" E beteag!
De când îl știm se vântură pribeag;
Nu are frac, blazon, baston, giubea -
E veșnic hămesit; n-are ce bea!
C-un pui de lele, cu un coate-goale.
Vă-ncumetați să-nsămânțați răscoale?! \"...
Se-ncoardă crița și lovește des
Și fierul plăsmuit a înțeles:
\"O, domnii mei, nu m-ați văzut baros,
Cum știu lovi în carne și în os!\" *
* Din ciclul \"Translație pe o curbă\"
024104
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
163
Citire
1 min
Versuri
27
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Erbiceanu. “Și încă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-erbiceanu/poezie/13941633/si-inca

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alexandru-ghetieAG
Am remarcat o serie de imagini aici, dar cuvintele alese pentru aceasta poezie imi par ca ingreuneaza, impiedica... Mi-a placut incipitul, finalul, iar ideea e interesanta.
\"Și încă îmi mai stăruie-n timpane
Barosu-n legănarea de ciocane...
Se-ncoardă crița și lovește des,
Precum o coasă pusă pe cules,
Ca pleoapa când speriată-a prins să bată,
Ca inima când îndrăgești o fată.\" - secventa asta mi-a placut cel mai mult, pare mai calda, mai aproape de cititor. In fine, doar o parere
Cred ca sunt doua greseli in versurile 14, 15. Cu placerea lecturii,

alex
0
@adrian-erbiceanuAE
Adrian Erbiceanu
Alex,
M-am gândit mult până să pun poezia pe site. Zăcea, așa cum zac atât de multe alte lucruri, într-un cotlon. Cum se face, nu știu, dar pe neașteptate am simțit că i-a venit rândul. Cele două secvențe care ți-au plăcut sunt tocmai părțile care trebuiesc să dea sens poeziei. Cei doi poli.
Cu cele două versuri, sunt de acord. Mea culpa! Mulțumesc.
0