Poezie
Însemnele nopții
Sonet
1 min lectură·
Mediu
Timidă, inocența mă privește...
Brumate voci stârnesc, din hău, tumult,
Anticipând, din ce în ce mai mult,
Adâncul toamnei ce m-ademenește.
Cuprins de gândul, devenit adult,
Ce-nvălurit, cu greu se despletește
De încifrarea dăltuită-n clește,
Nici nu mai știu de cine să ascult.
Doar darabanele mai bat întruna,
Tot drămuind un timp amanetat,
Pe care gândul își tocește struna,
În alergarea lui spre înserat.
Și de va fi să îmi plătesc arvuna,
E Timpul, numai, singur, vinovat!
(Din Vol. Însemnele nopții, Ed. Anamarol, 2016)
002.631
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Erbiceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Erbiceanu. “Însemnele nopții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-erbiceanu/poezie/14118612/insemnele-noptiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.