Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Gând mocnit

1 min lectură·
Mediu
Se scurge apa chioară din ciubere...
De unde vin și încotro mă duc,
De nu găsesc Cuvântul să-l traduc
Și-apoi să-l scot luminii la vedere?
Închis în mine, strâns de-un dor năuc,
- Ce-și vântură întreaga lui putere
Să lumineze vechile unghere, -
E semn că n-am pe unde s-o apuc.
Ce forțe mă strunesc, și-a câta oară -
Ca umbra prelungită peste vreme,
Gândul mocnit se zbate să te cheme?...
Dar te-am visat, pe drumul lung de seară,
Plutind pe-o unduire singulară,
Și nu mai am, de-acum, de ce mă teme.
(Din vol.: Însemnele nopții, Ed. Anamarol, 2016)
002.793
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
99
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Erbiceanu. “Gând mocnit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-erbiceanu/poezie/14093782/gand-mocnit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.