Victor Potra

Click aici pentru a citi prima parte Agentul-șef Mândruțescu era extrem de prost dispus. Simțea că-i pleznește capul și balamucul ăsta era fix ce-i lipsea. Sâmbătă băuse cu Nesimțitu’ și cu Cioacă

pistolul zâmbește-ntre noi sever dar amabil: ce frumoși amândoi! care tâmplă e de murit întrebăm tăcerea răcnește cât te-am iubit! tușim hohot de-albastru și fier vin să te

ea însărcinată în ultimul hal eu dedicat până la demență nu mai aveam timp să trăim ea absurd de biberonizată eu contabilizând scutece nu mai aveam timp ea veșnic post-natală eu zilnic

aș vrea să te fut iute și scurt în locul acela dulce și fin pe care toate îl recomandați ca fiind altfel decât al altora și e atât de comun fiind atât de altfel la fiecare dintre voi aș

am o împușcătură în cap m-a ratat cu cinci ani dar eu îmi port toate umbrele am o gaură în trenă îmi fâlfâie un vânt de ducă de la o tâmplă la alta atâtea căi către celebritate și nici un

acum e timpul de omorât poeții cu iubiri țintite în tâmplă acum e vremea revoltei poeții trebuie arși în nevoia de lumină acum vom împușca pe bandă rulantă poeții în miezul verbului a

Suflet bun, suflet curat, am plecat la colindat cu ochi proaspeți de copii, suflet drag la noi să vii. Luăm acum de la-nceput toată fapta ce-a durut, tu, copile, știi prea bine să ne ierți

Cea mai scurtă povestire începe cu deznodământul. Nu au murit niciodată. Erau un șir lung de oglinzi, niciodată plecați, au rămas fixe la un moment dat, te poți căuta în combinații, te poți

căutam o succesiune de semne care să mă reprezinte. care să transmită, în funcție de context, „fii potra”, sau „ești potra”, sau „sunt foarte potra la ora asta”, sau poate „vrei să ne

planeta e asimetrică pe partea mea sunt greu lumea e descentrată de iubirea ce mi-o port zvâcnit ne rotim scântei scapără peste fețe de cremene azi nu aprindem nimic cinismul vă vine

acum himenul sushi pe limba încinsă fulgi topiți în ecran

inventează o poezie în care să mă iubesc suficient de mult încât să vreau să fiu doar al tău îngheață o clipă în care să nu pot accepta murirea decât în ritmul tău desenează un strigăt în

os alb în dinți verzi răsuflarea planetei încă un izvor

vine fiule, te ucid odată cu mine sau… îmi mai dai o șansă... ...dece? fiule, tu ești ce-i mai frumos în mine dece să continuăm? fiule, am zis că o să-mi fii sprijin dar vezi și tu eu nu

poemul negru cenușa diavol în iarnă sămânță în lumină fiul născut mort poemul verde începutul ploaia pe creștet lacrimi ascunse în vânt mâna iubitei poemul gol visul brațele

Click aici pentru a citi a doua parte Se spune că Isus stătea pe treptele unei biserici, iute ridicată de un cartier de credincioși înstăriți, și se odihnea după umbletul zilei prin oraș.

lumina e în mine toată dintr-o bucată culorile vin apoi fierbinți la judecată liniștea unui singur castel o cresc într-un fel răsucit de privirea ruptă inel cu inel adevărat ca o

Ce vrei? De toate. Sănătate, fericire, bani, să le fie bine la copii, să ne ocrotească, să ne lumineze, să ne mântuiască. Sunt doar niște oase uscate. Ajută? Am văzut, s-a petrecut, se știe, toată

Sunt atât de natural dual, încât mă întreb: de ce nu? Trial. Quadral. Pental. Geografiile interioare sunt diferite, tehnica de gravare a petelor albe – aceeași. Descoperirea devine o emoție banală