Victor Potra

nemântuiți ca o fecioară duhneam păcate inocente himenul speranțelor aștepta tresăltând vinovăția bogată a doctrinelor înțelepte dumnezeu e o perversiune romantică au simțit-o toți

am adunat prea multă ură. simt cum se așează pe mine, ca o pătură groasă. nu am crezut niciodată în sufocare. mi se întâmplă. tot nu cred. respirația e o fandoseală opțională. a crede este un gest

intrarea în hibernare lovește ascuțit ascult prima brumă amorțesc toate răsuflările așteptate îndelung îngheață în spațiul limpede dintre noi un vânt de stepă aleargă fiori

când i-am fript o palmă a zburat s-a izbit cu tâmpla de muchia peretelui, s-a prelins jos șiroia sânge pe obraz, ochii sticloși priveau cu disperare: mă pierd, mă pierd! mori! mori! i-am

sunt din ce în ce mai comun, sunt din ce în ce mai ahtiat după voi, sunt din ce în ce mai „on-switch”, sunt fostul „son of a bitch” Ia mai duceți-vă dracu’! sunt sătul pânâ-n gât de aprobări,

Pentru rafinament, vă rugăm să luați o măslină (verde), înfigeți-o într-o scobitoare (rotundă), apucați scobitoarea între degetul mare și arătătorul de la mâna stângă, apoi dați click pe următoarea

Prima Parte A fost odată ca niciodată… dar ce spun eu! A fost ieri, sau dacă nu, va fi mâine, cu siguranță… A fost un om cumsecade, care se numea Cantor Ionescu. Cât de cumsecade poate fi un om,

viermi în ochi să te găsească viță-n piept să îți pleznească gâjâit de zdrăngănei luciu calp de aurei repedea ascunsului întețirea plânsului toate să îți fie iască frici și pofte să îți

cortegiu de treceri e pielea ta mă-mbie numărătoarea urmelor de dinți am o curbă anume de pe gât șiroind înspre sfârcul tare mușcat când mă pătrunzi gâfâind bărbate! șoldul ți-l

trei 5.56. Era în întârziere cu aproape un minut, trebuia să se grăbească. Geanta era incredibil de incomodă, chiar dacă nu era foarte grea. Tipul de servietă demodată încă de la inventare, din

mi s-a zbicit sufletul când ai răsărit, ce bine știi să radiezi cald întoarce-mă și cu istoriile spre tine începusem să putrezesc în straturi acre gusturi răpuse de foame de tine, nevenita

Întrebarea care vi se va pune, foarte curând, intelectualilor, este: CINE PORTOFELU’ MEU SUNTEÞI VOI DE AVEÞI IMPRESIA CÃ ȘTIÞI MAI BINE?! PUNEÞI BANU’ JOS! Vă invit să ascultați un hit, foarte

cele două părți erau atât de rotunde în plinătatea lor încât despicătura dintre curgea spre verticala întregului prins între stânga și dreapta simțeam gustul, femeia mă primea tresărind

într-un moment de grație, cerșetorul de care am grijă mi-a pus în vedere că i s-a acrit de mila mea, că a obosit să mă aștepte în fiecare zi la colț, să apar ca o pomană umblătoare să mă joc de-a

Pâine și circ. Rețeta e veche, verificată. Pe de altă parte e necruțătoare, în logica ei simplă. Circul nu e gustat pe stomacul gol, pâinea nu e digerabilă fără zdrăngănele și saltimbanci. Dat fiind