VMVasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
Bucuresti
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
i) în s(cu pricina) sunt oricâte puncte; pe ce te bazezi când numeri 2? ii) de acord, nu era nevoie de explicație (n-am intenționat să-ți lezez inteligența), dar nu puteam trage o concluzie din nici o premisă; iii) și iar de acord, te poți vindeca până într-atât încât să mori cu totul; dar, în final, mă văd nevoit să te contrazic: toți credincioșii merg la preot; dintre ei, extrem de puțini, numai încrezătorii se vindecă; la fel și în cazul prostituatei; iar asta îmi amintește gluma aceea: e mai bine să ai bărbat curvar, decât bețiv; că de femei vine o zi când tot se lasă...
Pe textul:
„cântecul balenelor" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextîn s.(cu pricina)v.(cu pricina), depinde cum citești: dacă citești cum este scris nu lipsește.
despre analogia doctor (vindecător de trup) - preot (vindecător de suflet), nu cred că ai pe deplin dreptate (cu toate că omul, indiferent de natura afecțiunii, trupească și/sau spirituală, nevindecat se naște și mai bolnav părăsește această lume - desigur, încrezător); spun nu pe deplin pentru că analogia ta se aplică mai degrabă cârciumarior, prostituatelor (și acesta este punctul pentru care consider că ai întrucâtva dreptate: cea mai veche meserie din lume este preoția), politicienilor; ce vreau să spun: există meserii și există vocații; poți ajunge preot din vocație, dar nu pot accepta că poți ajunge cârciumar sau prostituată din vocație.
despre analogia doctor (vindecător de trup) - preot (vindecător de suflet), nu cred că ai pe deplin dreptate (cu toate că omul, indiferent de natura afecțiunii, trupească și/sau spirituală, nevindecat se naște și mai bolnav părăsește această lume - desigur, încrezător); spun nu pe deplin pentru că analogia ta se aplică mai degrabă cârciumarior, prostituatelor (și acesta este punctul pentru care consider că ai întrucâtva dreptate: cea mai veche meserie din lume este preoția), politicienilor; ce vreau să spun: există meserii și există vocații; poți ajunge preot din vocație, dar nu pot accepta că poți ajunge cârciumar sau prostituată din vocație.
Pe textul:
„cântecul balenelor" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextnu spun că sunt un om care nu se teme (că doară nu sunt nebun); de exemplu, mă tem să nu rămân fără lemne sau (o teamă dobândită recent) să plec la drum de iarnă având pe mașină cauciucuri de vară...
despre celelate, nu știu ce să spun; există credincioși și încrezători; consider că Einstein se încadrează în cea de-a doua categorie; măcar pentru simplul fapt că aceia din prima categorie sunt mai mulți.
mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
despre celelate, nu știu ce să spun; există credincioși și încrezători; consider că Einstein se încadrează în cea de-a doua categorie; măcar pentru simplul fapt că aceia din prima categorie sunt mai mulți.
mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
Pe textul:
„cântecul balenelor" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Cezar, pentru lectură și pentru semnul despre; posibil să ai dreptate, n-am combinat niciodată rima de dragul rimei; oricum, unui text cu rimă i se poate reproșa fie că este facilă, fie că este \"căutată\"; în plus, pentru a se comunica, o idee are nevoie de anumite cuvinte - acestea s-au potrivit \"momentului exprimării\"; te salut.
Pe textul:
„viața începe mâine" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc pentru lectură și semnul despre. și scuze pentru răspunsul dat cu întârziere, motive tehnice.
Pe textul:
„iarna canibalilor" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Anca, pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„viața începe mâine" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Ottilia, pentru preumblarea cu sens printre cuvintele-mi.
Pe textul:
„mp3ime reloaded" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre.
Ioan: așa după cum bine observi, dincolo de discursul de suprafață, una dintre intenții (mă refer la acel \"în\" vs. \"pe\") este aceea a localizării în timp (succesiune, unul după altul), iar nu în spațiu (simultaneitate, unul lângă altul); chiar dacă întrebarea ar fi \"unde?\", \"în\" exprimă adâncimea, \"pe\" nu trece de suprafață; imperfecțiunile textului (și ale acestui text) sunt asumate; mă tem că și aceste rânduri vor rămâne astfel; mulțumesc pentru prezență; cu reciprocitate.
Ioan: așa după cum bine observi, dincolo de discursul de suprafață, una dintre intenții (mă refer la acel \"în\" vs. \"pe\") este aceea a localizării în timp (succesiune, unul după altul), iar nu în spațiu (simultaneitate, unul lângă altul); chiar dacă întrebarea ar fi \"unde?\", \"în\" exprimă adâncimea, \"pe\" nu trece de suprafață; imperfecțiunile textului (și ale acestui text) sunt asumate; mă tem că și aceste rânduri vor rămâne astfel; mulțumesc pentru prezență; cu reciprocitate.
Pe textul:
„îndoit cu ploaie" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmărturisesc faptul că nu înțeleg (cel puțin în acest caz) cum și de ce fizologicul este hilar; iar, când acesta are o motivație rațională și/sau naturală (satisfacerea unei alte necesități), este o dovadă certă de inteligență); ați privit vreodată o vulpe \"abordând\" un arici? nu știu de ce înclin să cred că nu, dar admit că mă pot înșela; nu acord acestui lucru o importanță mai mare decât are în realitate, voiam numai să subliniez că nu este suficient să abordăm o \"trăire specifică\" (mă refer mai ales la mediu) exclusiv din punct de vedere teoretic.
a, că este posibil ca presupusul meu gust poetic să fie îndoielnic, asta pot accepta oricând; dar nici aici nu am înțeles: îndoielnic în raport cu ce? cu cine? și de ce?
oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„m-am aricit, dar viața e o vulpe" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context\"pași peste pași pășesc a om/ și peste pași un tânăr domn/ a ostenit\"
înălțimile de cucerit sunt în noi; mulțumesc, din nou.
înălțimile de cucerit sunt în noi; mulțumesc, din nou.
Pe textul:
„m-am aricit, dar viața e o vulpe" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context\"ninge. Vasile Munteanu. a venit iarna\"
semnat,
cititorul de telegrame
semnat,
cititorul de telegrame
Pe textul:
„ziduri în orașul de iarnă" de Dana Banu
Recomandat0 suflu
Contextai dreptate, Emilia, pomeul acesta ar fi mult mai bun fără prima strofă; cum, de exemplu, și eu aș fi mult mai bun fără primii ani de viață; dar acest lucru - asta e - nu se mai poate; în ceea ce privește \"decât\" vs. \"ca\", aspect asupra căruia formal ai dreptate (apropo, vezi și \"mai trist ca o vâslă în oraș\"), vei înțelege în timp că există o diferență semantică între cantitativ și comparativ; mulțumesc pentru semnul de lectură.
mulțumesc, Ottilia, totuși mă văd nevoit să te contrazic: poezia nu îmi aparține, sufletul nici atât.
mulțumesc, Tama, pentru prezența ta periodică; posibil să ai dreptate, dar, după cum vezi, nu știu nimic încadra, cu atât mai puțin filozoficul; nu mai cred în filozofie; nici nu știu ce înseamnă aceasta; iar, dacă am știut vreodată, am uitat.
încă o dată, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
mulțumesc, Ottilia, totuși mă văd nevoit să te contrazic: poezia nu îmi aparține, sufletul nici atât.
mulțumesc, Tama, pentru prezența ta periodică; posibil să ai dreptate, dar, după cum vezi, nu știu nimic încadra, cu atât mai puțin filozoficul; nu mai cred în filozofie; nici nu știu ce înseamnă aceasta; iar, dacă am știut vreodată, am uitat.
încă o dată, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„adăpostit de ierni sub poduri" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Carmen, pentru lectură și pentru semnul despre; nu s-a vrut un text-definiție..., așa a fost să iasă; probabil avem nevoie de iluzia normei, a normaLizării pentru a ne păstra echilibrul, un echilibru deseori mai fragil decât am putea crede.
Ottilia: submarinul acela nu este o ironie - sugerează numai încetineala aceea specifică visului, atunci când visezi că fugi de ceva, de cineva și întotdeauna, deși totul se derulează cu rapiditate, tu abia îți miști picioarele; ca să mă exprim altfel, în vis totul te prinde din urmă; nu am dormit niciodată suficient de mult pentru a mă convinge dacă nu chiar eu trec pe lângă mine; dar cu siguranță noaptea aceea va veni.
vă mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Ottilia: submarinul acela nu este o ironie - sugerează numai încetineala aceea specifică visului, atunci când visezi că fugi de ceva, de cineva și întotdeauna, deși totul se derulează cu rapiditate, tu abia îți miști picioarele; ca să mă exprim altfel, în vis totul te prinde din urmă; nu am dormit niciodată suficient de mult pentru a mă convinge dacă nu chiar eu trec pe lângă mine; dar cu siguranță noaptea aceea va veni.
vă mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„deschidem iar o prăpastie..." de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextiată esența definitivului. a deplinului. a ceva ce nu mai poate să devină. iar acest deplin nu poate fi numit. orice cuvânt în plus îl deformează, se rostește \"împotriva noastră\", pentru că suntem arestați în viață și deja condamnați. suportăm tot ceea ce ne oferă această realitate pentru că noi aparținem alteia, în care separare nu există.
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
Pe textul:
„ai venit" de ioana negoescu
0 suflu
Contextcând faci din Femeie o icoană, rugăciunile se cer scrie în aer; voiam să spun, desigur, într-un avion; sau măcar în așteptarea acestuia - într-o aerogară în care, cu puterile scăzute, poetul refuză freamătul lumii, coloritul agresiv și pestriț al fustelor ce îl înconjoară; simte nevoia de stabilitate, de căldură, de înțelegere; în astfel de momente, dragostea este aproape maternă, pentru că poetul redevine copil și gura sa rostitoare de rugăciune tânjește din nou, după atâția ani, la gustul laptelui, la curățenia sânului Primei Femei; de aceea, textul de față este deopotrivă o spovedanie și o cerere; în ce/despre ce? rămâne la latitudinea (și altitudinea) poetului, pentru că orice drum pentru un poet este lung și multe (întâmplări, desigur) îi vor lua urma; nici Domnul nu se poate abține (își caută plata).
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
Pe textul:
„Nu m-a iubit nimeni ca tine Maria" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Ottilia, mulțumesc, Gena, pentru lectură și pentru semnul despre; și vă urez ca Uni_versul să nu vă fie niciodată împotrivă.
Pe textul:
„An_vers-ul Nou" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Rareș, pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„viața începe mâine" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contexttu ești un lector de excepție, Ottilia; mulțumesc.
Pe textul:
„în care se arată cum van Munteeanoven, surdul pământului, se plimbă prin Cimitirul Erorilor" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„viața ca o sală de așteptare în zi de vot" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Alexa, pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„viața începe mâine" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context