Poezie
adăpostit de ierni sub poduri
2 min lectură·
Mediu
am ajuns aici cu afaceri eu sunt
proprietar de cămile și caut
un asociat ce produce ace de cusut cu urechi
să le spun așa potrivite
de la o vreme când ninge îmi adăpostesc caravana sub poduri
singurele peșteri nepictate încă de omul de cromagnon
și ascult cum adoarme orașul
cu plictiseala copilului bătrân căruia crivățul îi citește din ziare
totul se repetă cuvântul e prescris
chiar și numele din pagina de decese –
singurele care îmi stârnesc zâmbetul
sunt curios
pe gripa asta cine mai poartă hainele primite pomană
din locuri fără nume așezări netrecute în hărți
generic numite de îmbătrâniți Þările Calde
o vreme am fost barcagiu dar vă spun
nu-i nimic mai trist ca o vâslă-n oraș
nici un port nici un far nici măcar
stânci perfide s-ascundă sirene
așa am învățat despre poduri că sunt
lungi tarabe evreiești totdeauna deschise
și-un sinucigaș ipotetic pare-mi-se
că mai are aur pe el
cât ninge las cămilele să pască-n voie
până va da îngheț mătasea broaștei
și pentru-n pol verzui dat hoaștei
trec scuturat pe umeri pragul la bordel
tușind încet roșind discret
mai către zori sunt dat afară
și poeziei potrivind picioru-n scară
iau urma primăverii viitoare
visul e o cămilă vă repet iar viața nu-i mai prețioasă ca un ac
044737
0
numai bine, Em