Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@vasile-munteanuVM
Vasile Munteanu
@vasile-munteanu
Poezie

adăpostit de ierni sub poduri

2 min lectură·
Mediu
am ajuns aici cu afaceri eu sunt
proprietar de cămile și caut
un asociat ce produce ace de cusut cu urechi
să le spun așa potrivite
de la o vreme când ninge îmi adăpostesc caravana sub poduri
singurele peșteri nepictate încă de omul de cromagnon
și ascult cum adoarme orașul
cu plictiseala copilului bătrân căruia crivățul îi citește din ziare
totul se repetă cuvântul e prescris
chiar și numele din pagina de decese –
singurele care îmi stârnesc zâmbetul
sunt curios
pe gripa asta cine mai poartă hainele primite pomană
din locuri fără nume așezări netrecute în hărți
generic numite de îmbătrâniți Þările Calde
o vreme am fost barcagiu dar vă spun
nu-i nimic mai trist ca o vâslă-n oraș
nici un port nici un far nici măcar
stânci perfide s-ascundă sirene
așa am învățat despre poduri că sunt
lungi tarabe evreiești totdeauna deschise
și-un sinucigaș ipotetic pare-mi-se
că mai are aur pe el
cât ninge las cămilele să pască-n voie
până va da îngheț mătasea broaștei
și pentru-n pol verzui dat hoaștei
trec scuturat pe umeri pragul la bordel
tușind încet roșind discret
mai către zori sunt dat afară
și poeziei potrivind picioru-n scară
iau urma primăverii viitoare
visul e o cămilă vă repet iar viața nu-i mai prețioasă ca un ac
044.750
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
213
Citire
2 min
Versuri
32
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “adăpostit de ierni sub poduri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13919239/adapostit-de-ierni-sub-poduri

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stergere-cont-0025215SCstergere cont✓
domnule Munteanu. Dați-mi voie să vă spun că acest poem ar fi mult mai bun fără prima strofă. cu toate că legătura se face cu ultimul vers s-ar putea modifica și acolo \"viața nu-i mai prețioasă decât un ac\", o imagine bună

numai bine, Em
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu✓
“Căci mai lesne este pentru cămilă să treacă prin urechile acului…”
Început întărit de sfârșit de poezie iar conținutul… conform pildei!
Frumos aici: “mai către zori sunt dat afară
și poeziei potrivind picioru-n scară
iau urma primăverii viitoare”.

Vasile Munteanu, un poet ce dăruiește suflet și poezie!

Ottilia Ardeleanu
0
@irina-nechit-0020579INIrina Nechit✓
Mi-a plăcut mijlocul poemului:

o vreme am fost barcagiu dar vă spun
nu-i nimic mai trist ca o vâslă-n oraș
nici un port nici un far nici măcar
stânci perfide
Citind, mi s-a făcut dor de zăpadă. Cutremurătoare, ideea cu hainele de pomană pe care nu le porți nici de frica gripei.

Poate că se cerea încadrarea la filosofic. Poate că era mai bine să fie mai scurt.

Mai citim, tama
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓
ai dreptate, Emilia, pomeul acesta ar fi mult mai bun fără prima strofă; cum, de exemplu, și eu aș fi mult mai bun fără primii ani de viață; dar acest lucru - asta e - nu se mai poate; în ceea ce privește \"decât\" vs. \"ca\", aspect asupra căruia formal ai dreptate (apropo, vezi și \"mai trist ca o vâslă în oraș\"), vei înțelege în timp că există o diferență semantică între cantitativ și comparativ; mulțumesc pentru semnul de lectură.

mulțumesc, Ottilia, totuși mă văd nevoit să te contrazic: poezia nu îmi aparține, sufletul nici atât.

mulțumesc, Tama, pentru prezența ta periodică; posibil să ai dreptate, dar, după cum vezi, nu știu nimic încadra, cu atât mai puțin filozoficul; nu mai cred în filozofie; nici nu știu ce înseamnă aceasta; iar, dacă am știut vreodată, am uitat.



încă o dată, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
0