îndoit cu ploaie

Mahmureală de poezie, un șpriț poetic, o amețeală de cuvinte.
Mi-a plăcut:
“chiar cuvintele acestea – ia aminte! –
printre degete de nu le bei se scurg”

Poetul enigmatic!

Ottilia Ardeleanu

E interesant că, tocmai, acel „lipăind trotuare” - mi-a atras atenția asupra poemului. O dihotomie (polisemantică) aparent banală, bifurcă discursul poetic în planuri diferite. Unul este cel al imaginii, narativizate și metaforizate (pentru efect cromatic) celălalt este unul al adâncimii, al plonjării, unde „vei scuipa cu sete în amurg” se traduce în „vei scuipa cu sete pe amurg” – abstractizarea fiind una evidentă, cu trimiteri spre metafizică și absurd. Strofa de final nu face altceva decât să disimuleze cel de-al doilea plan (secund) interpunând un filtru emoțional. Un poem care mi-a plăcut, chiar dacă ar mai trebui „lucrat”! Cu prietenie,

Ioan J

mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre.

Ioan: așa după cum bine observi, dincolo de discursul de suprafață, una dintre intenții (mă refer la acel \"în\" vs. \"pe\") este aceea a localizării în timp (succesiune, unul după altul), iar nu în spațiu (simultaneitate, unul lângă altul); chiar dacă întrebarea ar fi \"unde?\", \"în\" exprimă adâncimea, \"pe\" nu trece de suprafață; imperfecțiunile textului (și ale acestui text) sunt asumate; mă tem că și aceste rânduri vor rămâne astfel; mulțumesc pentru prezență; cu reciprocitate.