Poezie
mp3ime reloaded
(cu subtitrare în română)
3 min lectură·
Mediu
1. monogamie sexuală (încrezător)
există iubire pentru că există contrariul ei
din cele 5000 de specii de mamifere cîțiva indivizi izolați (5%)
mă vor urî când spun AceastA
fidelitate fidelitate: formă desăvârșită a iubirii de sine
pe mine mă iubesc rostind Te iubesc!
pe mine din tine
pe tine te iubești rostind Te iubesc!
pe tine din mine
„ ! ” = „ | ” + „ . (punct) ” = celălalt este punctul fără de care O Linie
s-ar rosti deasupra a prea mult nimic
și-ar lăsa trupul mângâiat de prea mulți nimic
în fiecare noapte s-ar lăsa pătrunsă de un alt nimic
pătrunsul totdeauna-i același
fidelitate fidelitate: formă echivocă de dresaj
dresăm pietre plante animale
aerul din jur îl dresăm
și dresăm cu biciul limbii cuvinte într-o cupolă desuetă a gândirii în lanț
Cortul Mare al Marelui Circ
alle up! iată Omul! s-a zis dar zIisul ce-a fost?
om? timp verbal? sau doar aer?
și Omul cui era? și mai ales Omul din care Om? astfel încât O Linie dreaptă
peste același punct s-a mirat într-O Linie curbă
fidelitate fidelitate: nimic din ce văd din ce-aud sau ating
nu-I nimic – deci Nimicul există
alle up! s-a zis și s-a scris cu un bici într-o carne pentru care încarnare există
chiar și-aceste cuvinte când le scriu nu sunt scrise
nu-s gândite nu-s rostite pentru că de fapt ele Nu
!deci pătrunzându-te cine? îmi eȘiTi îmi sUnEt și ne SuNeTeM
2. monogamie socială (încrezut)
pe nume niciodată nu ne-am spus
ne excităm cum îi excită noaptea Moartea pe acei ce o invocă
și dacă nimic separați suntem împreună
în zodiacul literelor însemnăm LunA și luPul
cuvinte curve cuvinte
niciodată sămânța nu întreabă
cum s-a născut pământu-n care intră
de aceea nu iubesc Omul iubesc Oamenii – ei sunt
gânduri iarbă păduri munți pești animale păsări și îngeri
și jocul de-a care pe care:
iarba îngroapă gândul | pădurea umbrește iarba | muntele împietrește copacul |
peștele înghite piatra | animalul deprinde pescuitul | pasărea zboară mai sus de laț |
îngerul moare în gând
fidelitate fidelitate: instinct de supraviețuire complex frustrant costisitor
un singur templu și un singur zeu
al nevoiașilor îndrăgostiți ce i se-nchină să nu-și reverse-asupra lor mânia
dormim ne rugăm dormim
niciodată pământul nu întreabă
ce-o să răsară din sămânța ce-l pătrunde
de-aceea Oameni nu există decât în pântecul Mamei Lor
ne excităm cum se excită noaptea toți încarnații Verbelor ce Mor
și ne lungim pe trupul limbii române ca niște parziți pe un copac
lingând o coajă tot mai putrezită
și sufocând cu sperma noastră toți lăstarii –
mânuțe verzi zbătându-se prin aer să prindă nu-se-știe-ce
și să trăiască
istoria ne va ierta se știe: Copilu-i viu doar dacă stric-o jucărie
3. monogamie genetică (credincios)
ce dor nebun de Tata m-a cuprins
mă rog la tine Mamă_Viață: - Hai! testează
-te și mă testează ADN
023870
0
Pornind de la iubire și contrariul ei, iată cam care este fidelitatea celui ce crede (credulul), prezentată de poet:
1. „pe mine mă iubesc rostind Te iubesc!
pe mine din tine
pe tine te iubești rostind Te iubesc!
pe tine din mine” – confundare a lui „mine” cu „tine”, adică „tu” = „eu”.
2. „„ ! ” = „ | ” + „ . (punct) ” = celălalt este punctul fără de care O Linie ” o linie deasupra fără punctul de dedesubt = zero valoare – ca la mate!
3. „formă echivocă de dresaj” – dresură de cuvinte într-un mediu învechit, cu perpetuare!
4. “nu-I nimic – deci Nimicul există”
Apoi, a celui pe care îl crede (crezutul):
1. și dacă nimic separați suntem împreună
2. “niciodată sămânța nu întreabă cum s-a născut pământu-n care intră” - ”niciodată pământul nu întreabă ce-o să răsară din sămânța ce-l pătrunde”
3. “instinct de supraviețuire complex frustrant costisitor un singur templu și un singur zeu”
Și, al treilea, credinciosul (fidelul) care solicită testul ADN!
Și-atunci, “mp3ime reloaded, cu subtitrare în română” este chiar pământeanul în cele 3 ipostaze prezentate de poet, “sufocând cu sperma noastră toți lăstarii –mânuțe verzi zbătându-se prin aer să prindă nu-se-știe-ce și să trăiască”.
“istoria ne va ierta se știe: Copilu-i viu doar dacă stric-o jucărie”. Trist, dar adevărat!
Subtil, ca de obicei, Vasile Munteanu!
Cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu