Vasile Munteanu

decât \"o stea aruncată\", mai bine \"o prietenie probată\" :).
Da ai dreptate (și îmi permit să îi răspund și Ioanei aici): \"amore, more, ore re probantur/ iunguntur amicitiae\".

Cu drag,

Îți mulțumesc pentru delicatețea gestului de a lăsa un semn acolo unde nimeni nu a găsit nimic de semnalat.

\"cheia am topit-o și-am dat-o în păstrarea
singurului dintre ei care-a făcut încuietoarea\".

Ai dreptate, e o cheie, dar e ascunsă în multe alte versuri scrise până aici. Și, din nefericire, aici se citește \"ultima poezie\". Nu e nimeni de vină, timpul e prețios (atât cantitativ, cât și calitativ).

Cu respect,

în urma cuvintelor voastre \"e cald și e lumină\" și, ce să fac, Sirenă, mai cald și mai lumină nu se poate (adică nu am să schimb nimic în poezie, nici măcar aliterația, care este, aici, utilizată voit). Vorba lui Adrian, există inimi care tac și inimi care vorbesc.
În templul inimii mele aveți o efigie de aramă.

Cu drag,

Nu am cuvinte să îți spun ce înseamnă pentru mine comentariul tău. Aproape o bucurie mai mare decât bucuria de a le scrie. Nu am vrut \"număr de afișări\" și nici \"steluțe\". Altminteri nu mă încăpățânam să continui.
Cred, însă, în ceea ce ele exprimă și de aceea nu pot decât să fiu fericit că cineva, dintre cei puțini care mai cred într-un \"ideal poetic\", într-o poezie a unei \"convingeri estetice\", iar nu a unei mizerii a străzii, de parcă suntem în plină \"revoluție antropologică\", are răbdarea lecturării unor poeme \"anoste\", care nu caută \"privirea imediată\" ca un poster de film american.
Mulțumesc.

Cu prețuire,

era numai reflectarea de o clipă a unui suflet într-un geam de tren: același suflet trece, același suflet rămâne... (pantha rei).
Nu am vrut \"să te las fără suflet\" (\"parol, să te-ngrop, mamițo!\" - asta ca să mă răzbun pentru \"mamă\").

Cu drag,

Elia.

Am citit răspunsul \"tău\" (acela) și nu pot decât să îți fiu recunoscător pentru faptul că ai acceptat să trecem peste \"reacția de moment\".
E firesc \"să mai curgă și sânge\", încă trăim, nu? Dar faptul că este sărat dovedește că este \"sânge de mare\", capabil să genereze noi \"forme de viață\".

Cu respect,

bate-mă, omoară-mă, schimbă-ți părerea despre IQ-ul meu (nu cred că ai despre ce, dar asta e altă poveste...), dar din algebro-trignometria ta în afară de \"pun pătrat pe cub la sferă\" (sic!), zău că nu am înțeles nimic. Dacă ești bună să mă \"luminezi\", plătesc meditația.

Cu drag,

Flaviu,

până la urmă s-a dovedit că era vorba de intenția mea... Îmi pare rău că \"m-ai trecut în cealată tabără\", chiar am intenționat cu totul altceva. Îmi pare rău că așa se vede de cealaltă parte a ecranului \"meu\".

Cu respect,

nu pentru că \"ai bătut din picior\" :) că nu îți place \"a râcâi\" l-am schimbat, ci pentru că, în afara lui Adrian, are cineva curajul să se apropie de aceste \"ciudățenii\".
Cât despre \"stil\", în ciuda faptului că știu cât de important este d.p.d.v. estetic, încerc să-mi definesc \"particularitățile estetice\" nu la nivelul formei, ci la nivelul conținutului. În plus, cred că ești de acord că site-ul ar avea o aură de morgă dacă toți am avea același stil :).

Cu drag,

Virgil,

eu prefer \"cupola de la\" Odeon. E singura din europa de \"est sud est\" care se deschide și constați că sforile nu sunt ale oamenilor, ci ale divinității.
Cât despre faptul că \"mai avem/ 1043 de zile până intrăm în Europa\", mi-e teamă că este exact invers, adică de 1043 de ani \"a intrat\" Europa în noi prin \"israelienii\" care au coborât la \"Romană\".
Fior liric de ziarist...

Același,

e un peron în fiecare suflet
prin fiecare vis trece un tren
trecând mă văd pe mine însumi
și îmi dedic acest umil catren

Cu drag,

\"înțelepciune\" a versurilor care se supraordonează liricului visceral, teribilismului poetic specific perioadelor de căutări de \"adevăr\" și de identitae artistică.
Poezia ta este contemplare. Contemplare a vieții și a morții, a identificării cu eternitatea: \"nu voi putea să mă transform mereu\".

Cu prețuire,

invitație la cunoaștere și la autocunoaștere.
Din nefericire, tema poemului și manierea de versificare evocă inevitabil comparații cu celebrele poeme \"Dacă\" și \"Anti-Dacă\". Având în vedere că \"teza\" și \"anti-teza\" au fost scrise, o \"sinteză\" nu este neavenită, însă cred că și tu ești de acord cu faptul că \"se mai poate\".

Cu respect,

\"Și dacă amintirea cheamă iară
și iar; și dacă-n astăzi ca și-n ieri e
același miez de voluptăți și fiere,
iar chinul cu izbânda se compară\"
................................
(Sonet - Villegas)

Îți mulțumesc pentru nemeritata \"aducere aproape\".

Cu drag,

autodevorarea prin \"aspirație\".
Reacții pertinente prin neînțelegerea cauzată de imposibila \"empatizare\" sau \"simpatizare\" cu o formă de manifestare a subiectivității pure.
O astfel de \"stare\" se poate doar \"trăi\".
Prin urmare, un act curajos și (probabil - :)) reușit.

Cu respect,

Mă iartă, Adrian, că în ultima vreme nu am găsit timp să și comentez sonetele tale. Sper să mă crezi pe cuvânt că de citit le-am citit pe toate și că la fel ca și tine am fost și eu mâhnit de cei care s-au plictist de \"forma\" versurilor și nu au trebuință de \"conținut\".
Posibil să mă înșel, dar simt că aceeași mâhnire a constituit \"resortul\" acestor versuri ca o scormonire în adâncul sufeltului.
Cred, de asemenea, că te mai expui unui risc: acela de a îi dezamgi pe aceia care nu au nevoie să le dai numai \"aur\", lipsindu-i de \"febra scormonirii\". E trist să constat că cei mai mulți dintre noi (m-am inclus și pe mine într-o încercare de \"obiectivizare\") nu suntem interesați de \"aur\", ci de \"noroiul\" poeziei.

Cu prețuire,

purtătorul de daruri pentru \"cezari\" și pentru \"dunmezei\".

Mulțumesc pentru consecvența lecturii.

Cu prețuire,

un sens pleacă din cuvânt și se întoarce în cuvânt pentru a pleca din nou resemnificat poetic. Disimulare a motivelor, contemplare a \"enigmelor\" existențiale, într-o inedită \"viziune\" cosmologică.
Cred, totuși, că aspectul formal reușește să fie el însuși \"disimulator\" al conținutului și, nu știu dacă în sensul propus de Liviu sau altfel, însă se simte o \"forțare\" a formei.

Cu respect,

Sper să consideri gestul de mai jos o dovadă de constantă apreciere, indiferent de \"etapele\" evoluției tale pe site - :).
Apropo, \"la mulți ani\", dacă nu am fost primul, măcar să fiu ultimul... Citit, recitit tot ce ai (re)postat, însă tăcut din motive de tăcerea... ta -:).

DOR de... OVIDIU

La Pontul Euxin tace-o „statuie”
(Ce ar putea grăi Poetul de sub piatră?)
E viața unui alt Poet, îmi suflă vântul
Iar marea pare mai învolburată

Regret tăcerea ta, Statuie,
Și sensul tău sărat din substantive
E largă marea și pescarii mulți
Și-n barca mea n-ai mai găsit motive

De aceea tac și arunc zilnic plasa
În apele din ce în ce mai reci
Se văd în zare norii de zăpadă
Și marea se deschide ca un beci

Te-apuc de brațul tău atât de ferm
Și piatra îți zâmbește a mirare
Eu sunt din carne și din sânge rău
Tu ești din piatra fără de suflare.

Cu prețuire, cu bucuria că \"această\" poezie s-a apropiat de criteriile tale \"apreciative\" și cu regretul că măcar unele din cele de până acum nu,