Aeterna Mortis (7)

\"inima mea și carnea mea înalță cântec
ca un flaut divin în care flăcările suflă
cu aripi de corb alb

totul s-a sfârșit!\" ?

poate, eviti totusi aliteratia \"iniMA mEA\"?...
\"inima\" tot un fel de \"carne\" fiind - chiar daca de o sensibilitate si imporanta deosebita - tot carne...te mai gandesti?
eventual, solutie: \"inima carnea mea inalta cantec\".
in rest, faca-se voia ta, doar sa te simti bine! :)
altceva:
eu as mai fi zis si \"trupul in scadere\", de exemplu, pentru ca nu-mi place cum suna \"împuținându-și trupul\"
da, si nu-mi place intortocherea aceasta expresiva: \"și lumea-ntreagă parcă din coada ei a dat\"
de fapt, ciclul acesta al tau de versuri se integreaza subtil, cu rafinament, unui voit stil greoi de comunicare expresiva, amintind originile poeziei romanesti...

În ordinea mai multor texte care se ocupă astăzi de cuvânt ( dar când nui se vor ocupa ? ), ai desfășurat o paletă largă de irizări sonore. Templul cuvintelor tale este construit ca să slujească deopotrivă strigătului și tăcerii.

în urma cuvintelor voastre \"e cald și e lumină\" și, ce să fac, Sirenă, mai cald și mai lumină nu se poate (adică nu am să schimb nimic în poezie, nici măcar aliterația, care este, aici, utilizată voit). Vorba lui Adrian, există inimi care tac și inimi care vorbesc.
În templul inimii mele aveți o efigie de aramă.

Cu drag,

\"sufletul meu si carnea mea\", de ex. tot era mai bine spus decat \"inima mea si carnea mea\" si...tare se mai integra \"sufletul\" in context...remarc totusi asa, doar din incapatanare si nu pentru ca as insista cumva sa schimbi, cred ca iti dai seama...

Poate e doar o impresie dar aliteratia mai sus mentionata merge putin cam departe si face poezia mai greu de \"digerat\" la o prima lectura...ceea ce nu e neaparat un lucru rau daca vrei sa iti obligi cititorii sa revina.
Dar titlul e in armonie cu continutul, asta mi se pare evident, iar orele pierdute in rataciri printre nevoile ingrijite de moarte se razbuna acum...