Un an de scris în ritmul gândului

Viața ne oferă atâtea oportunitați pentru a ne potoli focul mocnit din suflet, motiv pentru care sunt multe forme de exprimare. Pictură, sculptură, grafică, muzică,dans, proză, poezie. Unii nu-și găsesc niciodată cel mai potrivit mod de exprimare și-l caută la nesfârșit sau continuă să mocnească în ei. Eu, cred că l-am găsit în poezie. Am început să scriu poezie într-un caiet pe care l-am denumit „trădătorul”, trădătorul gândurilor mele. Cineva, necunoscut, m-a îndemnat să nu le mai țin ascunse și să le împărtășesc și altora. Am intrat pe site-ul google, am scris „poezie forum” si am dat search. Mi-a atras atenția acest site pe care am dat click imediat. Ce verde și frumos am văzut in fața ochilor ! L-am suspectat câteva luni de zile după care m-am hotărât să mă înscriu. Îmi amintesc bine, că în acea perioadă, se derula o polemică aprinsă dar am riscat înscriindu-mă. Am poștat repede și cu emoție patru poezii, următoarea zi două. Eram în așteptarea unui comentariu. Și se pare că n-am așteptat prea mult. A venit ! Bucurie, emoție, dezamăgire, sunt sentimentele care m-au invadat deodată. M-am încurajat apoi singură și mi-am spus că nu-i un motiv pentru a-mi stăpâni gândurile. Am scris repede „un gând efemer, o stare perenă”. La acest text am primit un comentariu de încurajare. Am continuat și de ziua Franței am fost înstelată. Începusem să mă simt din ce în ce mai bine. Apoi a venit invitația Almei la Iași. M-am simțit onorată și am participat. A fost aventura vieții mele. Eram singură printre necunoscuți și totuși atât de cunoscuți. Când am revenit acasă, am avut impresia că totul vine de la sine. De la o vreme am parte și de câțiva cititori fideli. Mă simt atât de bine printre voi și nu mă pot odihni până nu-mi iau porția zilnică de poezie. Dar nu v-am spus ce mă enervează cel mai mult la acest site. E îngrozitor când poștez un comentariu și constat că am făcut greșeli pe care nu le mai pot corecta. Cumplit, mă încearcă o furie ! Le mulțumesc în mod deosebit celor care au făcut posibil, ca gândurile mele să poată fi citite și de alții pe durata unui an de zile: Alina Manole Kiraly Sandor Radu Herinean Andrei Horia Gheorghiu Diana Georgescu Qutb Minar Sorin Olariu Dumitru Cioaca-Genuneanu Calimero Florin Andor Anca Veronica Anghel Slivia Caloianu Trușcă Elena Cristina Florina-Daniela Bordieanu Maria Prochipiuc Motoc Lavinia Laurențiu Ghiță Gabriela Petrache Nacsavi Horia Tosa Claudiu Martin Emilian Balint Adrian Munteanu Adriana Mihăiță Goleanu Caterina Liviu Grădinariu Elena Maria Thais Teodorescu Vasile Munteanu Mae Stănescu Elia David Daniel Bratu Valentin Derevlean Elena Malec Mulțumesc și celor care-mi citesc textele, chiar dacă nu lasă semne...imposibil de altfel. Iertate să-mi fie greșelile dar am ținut strâns stiloul în mâna dreaptă, pentru a-mi mai ascunde, stângaci o clipă, sufletul, în cuvinte prelinse. Apoi, am imobilizat tastele, tansformânu-le în păsări sălbatice să fâlfâie aripa spiritului în colivia numită „agonia”. Mi-aș mai dori măcar un an cu voi ! E mult, e puțin...