Imobilizată

poem suav ca un fir de mac; puternic ca rosul aprins in lanul de grau

De la dorinta romantica pana la melancolie...ma intreb daca nu cumva scriu uneori pentru astfel de comentarii...

Ai surprins bine, un mesaj suav dar puternic precum culoarea macului. Daca ar fi si o usoara aroma de cimbrisor...:)

Codrina, oare te-am suparat?

Maria, nici vorba de asa ceva. Credeam ca ai inteles cu cat drag te-astept pe textele mele. Sunteti voi cativa pe care va astept cu drag. Poate trebuia sa atasez si un zambet...:)

Tu știi de ce te vizitez?
Pentru că mă regăsesc mereu aici la tine( mă simt ca acasă)
Toate cele bune!

Inca ceva, tu comentezi atat de frumos incat reusesti sa patrunzi adanc in gandurile mele napadite de romantism.

Scoate glastra din poezie. Apreciez în mod deosebit finalul poemului tău.

Am aruncat glastra pe fereasta(la sugestia ta) si am substituit-o cu sensul initial la care m-am gandit, asumandu-mi in acelasi timp campul.

un mac
acum umărul meu
e seva lui

Foarte expresiv, sugestiv, esenta...
Si trupul iti va fi pamant de flori cu mult, mult mai tarziu.

Incerc sa constientizez, ceea ce voi deveni candva...pamant pentru flori(de camp).

Apropo de traduceri, mi-ai reamintit de o prietena care e in Franta si care-mi citeste textele. Cand e surprinsa de colegi citindu-le, e rugata sa le traduca. Ei bine, nu reuseste, asa cum bine ai spus si tu, sa redea exact atmosfera textului, sa transmita esenta.
Multumesc de trecere, te mai astept.

\"câmp

Scoate glastra din poezie. Apreciez în mod deosebit finalul poemului tău.

Alina Manole\"

:))) Asta e pentru Alma! Pentru ca i-am spus ieri, pe YM, ca imi pace glastra, dar nu-mi place ultima expresie din final, care sugereaza ca ti-ai dori moartea! Nu poti miza mult nici chiar pe ambiguitate, in sensul unui recipient cu droguri! Prevaleaza sensul dorintei tale de moarte: trupul din care ar rasari macii, pe un camp...Parerea mea e sa refaci cum stii, dar sa nu iti manifesti nerabdarea de a muri, la urma urmelor, exista posibilitati de trecere \"dincolo\", la dorinta, nu e o mare problema, cred! :) Eventual, ai putea zice \"candva / imi voi asterne campul trupului in fata ta\" :) Sau, mai nuantat: \"vei veni\" (in loc de \"oare\",cum zici acum) / cand trupul meu va fi camp\".
Ei, dar nu sunt chiar asa de categorica, nu chiar cum Alma! :)

Am schimbat \"glastra\" pentru ca nici eu nu eram convinsa ca e potrivita si asta pentru ca e vorba de o floare de camp.
Nu nerabdarea de a muri, cat o incercare placuta de acomodare si contopire vreau sa sugerez. M-ati invadat cu sugestii bune...mai meditez.

Uite si tu cum trecerea ta mi-a luminat campul...ma voi gandi asupra acelei sugestii.
Te mai astept.

Silvia, ți-am spus că mie tocmai finalul mi s-a părut interesant în acest poem. Glastra însă îmi suna artificial. Și se mai și sparge ușor. Deci perisabil. Se pierde în timp. Sunt pentru poemele care nu conțin amănunte cu termen de garanție.

Modificarea Codrinei este binevenită. Frumos poem, o spun încă o dată. Felicitări!

Cum sa nu ma simt acasa printre maci si flori de camp? Si ma intreb si eu, oare cand imi va fi trupul camp?
dorinta de moarte, nici vorba de asa ceva , in poemele tale!

Multumesc Alma, e de bun augur complimetul venit din partea ta.

Adriana, m-a incercat si pe mine un sentiment placut realizand imaginea trupului-camp...nu in sensul de moarte ci mai degraba un exercitiu de liniste si frumos.
Te mai astept...acasa :)

Poem de-o sensibilitate maximă, filtrat în sită de mătase, feminin în major înțelesul cuvîntului, ajunge la inimă.

Da Radmila, nu stiu cata valoare au textele mele dar sunt si eu convinsa de sensibilitate.
Imi faci o mare bucurie vizitand textele mele, chiar mai vechi.