Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ora de caligrafie

(statistică și binecuvântare)

2 min lectură·
Mediu
poveste tristă:
cine mai poate-asculta nu-i încă istorie
cine mai poate cânta mai există
de sub tâmplele unui taur mitic
îmi cresc coarnele
să izbesc secularii copaci până la celuloză
(putrede frunzele găunoase trunchiurile sterpe rădăcinile)
gândesc în poezie trăiesc în proză
a mic de mână A mare de mână
a mic de tipar A mare de tipar
(caligrafierea vieții e variată:
unii scriu litere drept alții
au scrierea ușor înclinată)
Times New Roman
Times New Uman
Times New Etic
Times New Estetic
și am putea continua
să descriem cu A
infinitul
să facem să facem statistici –
statistica e o știință pozitivă în plină glorie
avem 6 miliarde de litere A –
cel mai monoton alfabet cunoscut în istorie
am 12 miliarde de mâini, 12 miliarde de picioare
și-un singur ochi
deschis în afară – ca melcul – în afară
(seci cochiliile scârboase dârele nici un sens)
sunt greierele miliardelor de furnici de povară
pe coloana mea – stâlp de înaltă tensiune fatal
pentru iluminare
vin ciorile să se odihnească și se înalță porumbei
(jumulit penajul neputincios zborul văzduhuri moarte)
aceeași formație de zbor: 3 – mereu trei
cine se mai poate închina mai există
cine mai poatea iubi nu-i încă istorie –
poveste cristă
094.785
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
206
Citire
2 min
Versuri
37
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “Ora de caligrafie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/74534/ora-de-caligrafie

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
Se vede treaba ca inca mai sunt locuri aproape de scena acolo unde rind pe rind urca si ramin texte cu eticheta scumpa pe care scrie A Mesajul pe care il transmite alfabetul acesta din secunda munteanavasileteddy poate caligrafia lizibil orice piele de sopirla din cele care se tirasc inca prin cartile nescrise ale poeziei De n/as fi chiulit in timpul vietii de la ora ta as fi schimbat usor o parte a textului si as fi facut cu ochiul profesorului Sa fi vazut atunci cum la numaratoare lipsa ar fi iesit parca mina destinului...o idee de poem la care nu ai nevoie de lift Scara e inca cea mai sigura
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
așa \"elev\" mai rar! - :)
Poate că este adevărat că \"Nu se știe niciodată cine dă și cine primește\", însă te asigur că \"A Mesajul\" tău \"a fost primit\".

Cu respect,
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
\"a_mic de mână A_mare de mână
a_mic de tipar A_mare de tipar\"
0
@elia-davidEDElia David
\"gândesc în poezie trăiesc în proză\" - oare e cineva care traieste in poezie?

Totusi, \"cine se mai poate închina mai există
cine mai poate iubi nu-i încă istorie\"

Mi-a placut \"ora de caligrafie\", cu putina matematica...:)


0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
Silvia = \"s_mic de mână S_mare de mână/ s_mic de tipar S_mare de tipar\" - :). Amari sunt toți amicii?

Elia, e o \"caligrafie a cifrelor\" care nu au \"rezultat\". Poate numai rest.

Cu drag,

0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
Scrisul \"de mana\", mai ramane, inca, un gest de intimitate, recomandat si de codul bunelor manere, de aici si ideea de litere \"amare\", \"de tipar\", care presupune oficialul...E una dintre sugestiile poeziei tale, nu e neaparat sa o fi incifrat si tu acolo, de asta exista \"exegetii\" :)
0
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa
mie mi se pare una din cele mai bune poezii ale tale.
strofele cele mai bune eu zic ca sunt 3,4,5,6.
nu ca celelalte nu ar fi dar aici cade un altfel de accent poetic, in a caror capete stau celelalte strofe ca niste umbre.

bravooooooooo;-)
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
Sper să consideri gestul de mai jos o dovadă de constantă apreciere, indiferent de \"etapele\" evoluției tale pe site - :).
Apropo, \"la mulți ani\", dacă nu am fost primul, măcar să fiu ultimul... Citit, recitit tot ce ai (re)postat, însă tăcut din motive de tăcerea... ta -:).

DOR de... OVIDIU

La Pontul Euxin tace-o „statuie”
(Ce ar putea grăi Poetul de sub piatră?)
E viața unui alt Poet, îmi suflă vântul
Iar marea pare mai învolburată

Regret tăcerea ta, Statuie,
Și sensul tău sărat din substantive
E largă marea și pescarii mulți
Și-n barca mea n-ai mai găsit motive

De aceea tac și arunc zilnic plasa
În apele din ce în ce mai reci
Se văd în zare norii de zăpadă
Și marea se deschide ca un beci

Te-apuc de brațul tău atât de ferm
Și piatra îți zâmbește a mirare
Eu sunt din carne și din sânge rău
Tu ești din piatra fără de suflare.

Cu prețuire, cu bucuria că \"această\" poezie s-a apropiat de criteriile tale \"apreciative\" și cu regretul că măcar unele din cele de până acum nu,
0
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa
hehehe, sincer sa fiu m-a intristat ultima strofa din comentariul tau..
adica am si o stare asa un pic, de tristete, poate din cauza asta.
textul l-am mai citit, l-ai mai scris intr-un comentariu dar atunci nu ti-am raspuns, sorry.
merci si pentru urare;-)
eu nu prea mai sunt pe net asa des, de asta cam tac ;-)

clau:)
0