Poezie
Aeterna Mortis (4)
(neamuri la tine)
1 min lectură·
Mediu
din izvor de sânge sânge curge iar
fă ceea ce faci suflet renăscut
din oul găinii negre cu aripi de lemn
cu gheare din care cresc rădăcinile
a murit stăpânul lumii viitoare
în zadar pun nume pietrelor de râu
recunosc în mine amintiri bizare
din lucirea verde crudă-a mirtului
îndrăzneț de groaza cerurilor goale
slujitor umil sau sunt cerb gonind
ne întoarce iarba glezna către noi
într-o contopire palidă de lene
regina văduvă a florilor de șofran
strânge la piept un sceptru de crini
(amore more amore ore) zadarnic
iubești un zeu căruia nu te închini
cântece însoțitor în poiana norilor
îmbrăcat în zdrențe de țărână
amăgește muritorii să nu spună
că sunt fericiți înainte de-a muri
“tu-i neamu’ nevoii!”
093.753
0

Emotiile tale nu sunt intotdeauna la suprafata, imi place cum spui, de ex. \"în zadar pun nume pietrelor de râu\" si...e \"pentru ca stiu\", de ce imi place...Unele idei, expresi imi pac, fara sa stiu de ce, necesara fiind revenirea asupra poeziei tale.
Uneori, ai niste \"virajuri\" de stil care imi creeaza chiar disconfort, fiind vorba, desigur, doar de un subiectivism cras :) Ti-am mai spus si mai inainte: nu-mi place cuvantul \"a râcâi\", nici nu stiu ce semnificatie are (imi pare ca mi-ai explicat si am uitat), dar nu-mi placeeeeeee :)