Vasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
cu plăcerea lecturii,
Pe textul:
„pe jumătate îmbrățișați" de florin caragiu
să nu-ți expire iute... viza;
că pân\' la urmă o pățești
să nu îmi zici mie Diviza.
cu prețuire,
Pe textul:
„Democrație și dictatură pe www.poezie.ro" de Ion Diviza
când te pricepi așa de bine
la hard, la soft, la paritate,
că... “tot pățitu-i priceput”
nu sunt doar vorbe aruncate
Stimulator de “mână curentă”
de pui mână de la mână:
ce-are Dan, ce-are Mitică –
n-o să spui că-i virusat
liftul fiindcă... nu ridică
salut \"gura lumii\" :),
Pe textul:
„S-a născut bitul de paritate" de Dan Norea
Adriana: spunea Mendes într-o poezie: \"pe monumentul norilor ridicat în picioare/ înregistrez delictele orizontului/ scufundarea vapoarelor/ maltratarea pasagerilor clandestini/ angoasa pescărușilor și a înecaților...\"; îmi place să cred că genul acesta de cântec ți s-a răsucit pe degete; mulțumesc.
Pe textul:
„octavă" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„atelaj" de Vasile Munteanu
a) prova vs. hangar; b)ne mai întâlnim + o dată; c) blocaj de circulație (navă și/sau avion); d) dușcă + dată pe gât dintr-o dată.
2. cu excepția celor de mai sus, găsesc plăcut intimismul așteptării împlinite pe care (cu o stângăcie care mie îmi pare că înnobilează textul) reușești să îl redai fără exces de cuvinte și de stilistică;
de asemena, îmi place cum reduci descriptivul la jocul de lumini și umbre și, mai ales, la gesticulație.
insomniac (deci puțin ursuz :) ),
Pe textul:
„Vineri" de alice drogoreanu
„Bulgări de abur căzut Zac după gard și pe case. Trece un circ cunoscut,
Leneș, pe străzi somnoroase. Grea, pardoseala de lut Mîngîie tălpi lipicioase.
Hai să ieșim din trecut Sus, în grădina cu oase.Tremură-n semn de salut
Plopul cu frunze lucioase. Uite bănuțul pierdut Jos, pe sub bancă, la șase.”
(Leonid Dimov)
haute-couture avec Liviu Nanu, într-o dificilă bivalență semantică a adecvării expresiei la „simțire”; posibil să mă înșel, dar, într-o astfel de abordare, ce este spus se subordonează semiotic sensurilor implicite, inexprimabile, intraductibile într-un limbaj impropriu, „altern”; litera textului este, prin urmare, o infirmitate, zbuciumul mâinilor unui mut care dorește cu disperare să își strige spiritul, consumat, din nefericire, totdeuna la nivelul „imaginii” și al „imaginarului”; este real ceea ce nu putem vedea și suntem aceia ce nu putem fi văzuți.
același,
Pe textul:
„circ" de Liviu Nanu
Viorel: rostul cuvântului, cred eu, este să nască alt cuvânt; fără această \"naștere\", probabil că totul ar fi tăcere.
Alice: amintești tu de scrierea lui Bajenaru...; filiața mea, dacă vorbim de astfel de asocieri, e mai degarbă de genul: \"Viața începe la Milogu\'\" sau \"Johnny boambă\"; încearcă, merită.
Adriana: circumscriu :).
George: așa e, aminitirea în lupta cu praful; praful din noi și praful din afara noastră.
Dana: și eu m-am perindat ieri pe sub felinarele acelea din Port au Prince... am scris... am șters...; sper să ostenesc în curând și să mă așez pe una dintre băncile rostirii.
încă o dată, vă mulțumesc.
Pe textul:
„clopoțel" de Vasile Munteanu
posibil să fie o schimbare, Maria, sau poate numai alternanța aceea afectivă care ne face din când în când să ne simțim vii; și da, am gândit și \"internetul\" în text, el este implicitul lui \"&\" :); mulțumesc.
Liviu: a***a să fie... sau invers, adică: a***a :); volum zici? ce trebuie să se întâmple se întâmplă...; mulțumesc.
Pe textul:
„& internatul" de Vasile Munteanu
cu drag,
Pe textul:
„& internatul" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„str. istoriei 24.ro" de Vasile Munteanu
cu drag,
Pe textul:
„nașterea ghiocelului" de Vasile Munteanu
Katya: ... \"adrisantul necunoscut\"... :); mulțumesc.
Adela: \"Legenda spune că pe-aice/ Euridice, fata tracă/ din iaduri și-a mutat în sălcii/ a jale - părul lung și verde\" (Blaga)... :); mulțumesc.
Pe textul:
„omul cu păsările" de Vasile Munteanu
mulțumesc pentru prezență și pentru asociere.
maestro (dar fără margarete...),
Pe textul:
„str. istoriei 24.ro" de Vasile Munteanu
Mădălina: asociația metaforică poate trăda o idee sau un apetit; exceptând finalitatea textului în sine, nu îmi pot permite să îți sugerez altfel o atitudine vizavi de text; alegerea îți aparține; mulțumesc și ție pentru prezență și pentru evidențierea celor două planuri.
Pe textul:
„am însetat într-o rugă" de Vasile Munteanu
cu drag,
Pe textul:
„jurnal trecut de furtună" de Florina Daniela Florea
ce fecundează găuri de covrig
e împărat un angrosist de frunză
tăiată cu vaporul peste dig...
Dana, supărarea și... întoarcerea de sensuri :).
Pe textul:
„euromaidanul poeților" de Vasile Munteanu
cu drag,
Pe textul:
„cât se aud clopotele" de Adriana Giurcă
primo: „... literatura i-a restituit progresiv fricii locul adevărat, în timp ce psihiatria se apleacă acum din ce în ce mai mult asupra ei. În zilele noastre, este cu neputință să mai numeri lucrările științifice, romanele, autobiografiile, filmele în al căror titlu apare cuvîntul frică. În mod ciudat, istoriografia care, în epoca noastră, a desțelenit atîtea domenii noi, pe acesta 1-a neglijat.
În orice epocă, exaltarea eroismului este înșelătoare: discurs apologetic, ea lasă în umbră un larg cîmp din realitate. Ce se află în spatele decorului ridicat de literatura cavalerească ce proslăvea neobosit bravura cavalerilor și batjocorea mișelia prostimii? În opere majore care transcend orice conformism, însăși Renașterea și-a asumat corectarea imaginii idealizate a bravurii nobiliare. Întradevăr, se înțelege oare că Panurge și Falstaff sînt niște gentilomi, tovarășii preferați ai unor viitori regi? Primul declară, pe corabia zgîlțîită de furtună, că va răsplăti cu o rentă de „optsprezece sute de mii de scuzi... pe cel care îl va duce pe pămînt, așa cufurit și scîrnav\" cum se află. Cel de-al doilea, logic cu el însuși, a renunțat la onoare: „Ce-mi trebuie mie s-o pornesc... în întîmpinarea cuiva care n-are treabă cu mine (e vorba de moarte)?. . . E onoarea în stare să-mi pună la Joc un picior? Nu. O mînă? Nu. Să-mi ia durerea dintr-o rană? Nu. Care va să zică onoarea habar n-are de chirurgie nu? N-are. Ce-i onoarea? O vorbă. Ce con¬ține vorba asta onoare? Aer.. . Atunci n-am nevoie de ea. Onoarea e doar un herb, atîta tot și cu asta mi-am încheiat catehismul\". (Jean Delumeau - \"Frica în occident\")
secundo: \"– Ați scris Istoria nebuniei, a clinicii și a închisorii. Benjamin a spus odată că înțelegerea noastră a istoriei e cea a învingătorilor. Scrieți cumva istoria celor care pierd?
– Da, mi-ar plăcea mult să scriu istoria învinșilor. E un vis frumos pe care mulți îl împărtășesc: să se dea în sfîrșit cuvîntul celor care nu au putut să-l ia pînă în prezent, celor care au fost constrînși la tăcere de istorie, de violența istoriei, de toate sistemele de dominare și de exploatare. Da. Dar sînt două dificultăți. În primul rînd, cei care au fost învinși – în cazul de altfel că există învinși – sînt prin definiție cei cărora le-a fost retras cuvîntul! Și dacă totuși, ar vorbi, nu ar vorbi propria lor limbă. Li s-a impus o limbă străină. Nu sînt muți. Nu că vorbesc o limbă pe care n-am fi auzit-o și pe care ne-am simți acum obligați s-o ascultăm. Prin faptul că erau dominați li s-a impus o limbă și niște concepte.\"
(Tortura e rațiune/Die Folter, das ist die Vernunft/ La torture, c’est la raison; convorbire cu K. Boesers)
cu respect,
Pe textul:
„Un erou american intre Falstaff si Don Quijote" de felix nicolau
