Poezie
omul cu păsările
1 min lectură·
Mediu
cu palmele căuș
vin către tine recunoaște-mi
linia vieții
mi-e sete ca după îndestularea cu pâine
aburi îmi ies pe nări pe gură prin piele
un columbofil
litere-inel a răsucit degetelor mele
îmi voi trece
ghearele și ciocul prin coajă către inimă
sau cine mai știe
către grâul iernii culcușit în miez
vor veni din frunze unse cu duh pe tălpige
săniile verbelor venetice
cântă-te gaia de anotimp ofticos
ce-ți tot fluturi plămânii pe os
și-ți râzi de mine
lasă lasă
că de nu ți-oi scutura eu coroana frumoasă
și o voi lovi cu piciorul prin praf
ca și cum ar fi beșică
de nici raza lunii nu te mai ridică
mai bine spune: piua! ședem
să cinăm cu linguri de lemn
pământul acesta dospind în străfund
azima și peștii și morții pe rând
azi eu
mâine tu
uite acuș venele noastre vor ajunge arcuș
și ne vor pune în pălăriile de cerșetori
în loc de bani
privighetori
043.748
0
litere-inel a răsucit degetelor mele
.....................................
uite acuș venele noastre vor ajunge arcuș
și ne vor pune în pălăriile de cerșetori
în loc de bani
privighetori\"
obarsii stravechi si ramificate ce alcatuiesc fiinta totala. vocatia totalizatoare deriva din postura centrala a omului in spatiul lumilor lui create. ultima ei expresie, zborul, e apogeul creatiei. se afla in om asadar deschideri inaripate spre toate celalalte niveluri ale manifestarii, ba chiar si spre vidul seminal al non-manifestarii, el se identifica cu lumea si cu principiul ei pe urmatoarea treapta angelica ce duce la identitate suprema.
poemul tau descopera sonoritati si se aud partea inca neauzita a melodiei proprii..
Linea