Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

circ

onanitio ergo sum

1 min lectură·
Mediu
oh, iată-mă-s! omul cu două capete
număr de senzație în maiou și chiloți
și fiecare din ele ar vrea să capete
favorurile femeii-ghiulea, cu mustăți
nu am tatuaje sînt pictat cu graffiti
mă produc în arenă din city în city
cîțiva chibițează (să se afle în treabă)
un turneu fără sens. toată lumea întreabă
pentru cine jucăm? pentru cine iubim?
în loji doar boieri care strîmbă din nas
cu doi ochi văd mulțimea ceilalți doi pe ceas
sub picioare avem un imens țintirim
0166830
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
83
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

Liviu Nanu. “circ.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-nanu/poezie/227292/circ

Comentarii (16)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-prochipiucMP
Maria Prochipiuc
ohoo iată că îl descopăr pe marele anton( la stat ) altfel de cum îl știam, de câte ori nu ne întrebăm: eu pentru cine joc sau eu pentru cine sunt ceea ce sunt? Indiferent în ce registru ai scrie, sau ce tablouri ai folosi ai puterea de a le da viață și să știi, că, oricum rămân tatuajele și costumația nu are nici o importanță e doar un fel de mască. Fericiți cei ce pot gândi cu două capete, cred că misterul poemului trebuie criptat undeva între favorurile femeii cu mustăți. Interesant!
0
@dan-noreaDN
Dan Norea
fiecare din ele ar vrea să capete
favorurile femeii-ghiulea, cu mustăți
(Liviu)

Sentimente când erup,
Cel mai greu e, pasă-mi-te,
Două capete și-un trup
Când vor doamne diferite.
:)
0
@ioana-petcuIP
Distincție acordată
Ioana Petcu
e o tema care nu ma poate face indiferenta. crcul/actorul de circ, persoana care se rupe complet de sine pentru a intra in lumea risului. ris despre care eu am credinta ca nu e niciodata gratuit, ca e mereu mult mai profund \"ancorat\" (nu-mi gasesc un cuvint mai fin) in profunzimile fiintei.
nu stiu daca ai vazut vreodata spectacolele de la cirque du soleil, care dincolo de faptul ca fac un teatru pericolos, aproape in afara limitelor gravitationale, au momente speciale de clauni...
trecerea la nivel de idee e frumoasa la tine in text, de la descrierea \"fizica\": \"omul cu două capete/număr de senzație în maiou și chiloți\", pina la dimensiunea metafizica (spusa tot cu un suris agatat): \"pentru cine iubim?/sub picioare avem un imens țintirim/cu doi ochi văd mulțimea\".
venit din strada, un clasic personaj tragic, claunul (derivat din commedia\'dell\'arte) e cel care sfideaza orice ironie. si asta e frumos exprimat aici, si la nivel prozodic, si pentru asta am acordat stea.

bravissimo
0
@ioan-titianIT
Ioan Tițian
Și dacă e să vorbim de oameni altfel, \"cu două capete\", cum sunt artiștii, am să vă spun despre idea auzită pe la Tv, la o emisiune care-mi place, că-i garantată sută-n sută. Un artist din Cluj și-a pus în gând să fie înmormântat stând în groapă în picioare, iar în mâini să țină un steag de fier, suficient de lung ca să iasă la suprafata cam 1m. Și uite așa voi mărșălui și după moarte, spunea el.

\"pentru cine jucăm? pentru cine iubim?
sub picioare avem un imens țintirim\"

Un astfel de țintirim poate ar fi mai ușor de îndurat.

Noroc bun!
MA
0
@liviu-nanuLN
Liviu Nanu
Maria, Ioana, Ioan - poemul meu e un joc așa cum e și viața. Dacă are și dimensiuni metafizice, bravo mie! am urmărit mai multe aspecte, mai multe efecte, începînd de la un exercițiu prozodic și calambur, pînă la chestii mai profunde ținînd de dualitate.
Dan, drăguță replica ta.
0
@jhyt8rkji78okliuJ
jhyt8rkji78okliu
teama mi-e ca si boierii aia tot in tintirim ajung, alaturi de cei peste care s-au urcat in loje.
ma intreb cine-s ei, boierii, si cine-s mortii. poezeaua asta, mai ales ultima strofa, s-ar putea sa-ntepe :D
0
@liviu-nanuLN
Liviu Nanu
Constantine, nu e nicio aluzie. Cel puțin în poezia asta \"boier\" are alte conotații. Dar cititorul e liber să înțeleagă ce vrea, în funcție de mai multe variabile. Cum ar fi să zicem starea lui de moment, permeabilitatea/disponibilitatea la metaforă, figură de stil, simbol...
0
@livia-stefan
Livia Ștefan
eu am senzația că e neterminat. cred că din cauza ultimului vers.
oricum, textul spune multe, iar mie mi-a lăsat un gust de tristețe, ca și cum tocmai aș fi aplaudat rânjetul clovnilor.
știi, paiațele sunt slăbiciunea mea... îmi aduc aminte de o seară cu ploaie torențială, cu pantofi roșii de lac, de mâna tatălui meu... în fine, nu mai contează acum, o dau deja în personale.
deci, parcă ar mai merge o strofă ceva sau cere continuare:)
0
@liviu-nanuLN
Liviu Nanu
Liviuțo, poate că ai dreptate, dar eu cred că și lucrările neterminate au farmecul lor, uneori chiar sînt mai interesante (nu e cazul de față, desigur), îl lasă pe cititor/privitor să termine. Vizita ta m-a binedispus, mi te imaginez rîzînd pe sub pistrui.
0
@vasile-munteanuVM
Vasile Munteanu

„Bulgări de abur căzut Zac după gard și pe case. Trece un circ cunoscut,
Leneș, pe străzi somnoroase. Grea, pardoseala de lut Mîngîie tălpi lipicioase.
Hai să ieșim din trecut Sus, în grădina cu oase.Tremură-n semn de salut
Plopul cu frunze lucioase. Uite bănuțul pierdut Jos, pe sub bancă, la șase.”
(Leonid Dimov)

haute-couture avec Liviu Nanu, într-o dificilă bivalență semantică a adecvării expresiei la „simțire”; posibil să mă înșel, dar, într-o astfel de abordare, ce este spus se subordonează semiotic sensurilor implicite, inexprimabile, intraductibile într-un limbaj impropriu, „altern”; litera textului este, prin urmare, o infirmitate, zbuciumul mâinilor unui mut care dorește cu disperare să își strige spiritul, consumat, din nefericire, totdeuna la nivelul „imaginii” și al „imaginarului”; este real ceea ce nu putem vedea și suntem aceia ce nu putem fi văzuți.

același,
0
@serban-georgescuSG
serban georgescu
Liviu, asa cum spuneam, este real ceea ce nu putem vedea și suntem aceia ce nu putem fi văzuți.

sau, cum spunea colegul nostru domn Peia, citez:

\"Ha

Ha Ha

Ha Ha Ha\"

am incheiat citatul.
0
@liviu-nanuLN
Liviu Nanu
Ted, m-ai dai gata cu comentariul tău, îmi umbrești ireparabil creația și efortul liric :)
Șerban, ai ales un citat bun.
0
@traian-calin-ubaTU
Traian Calin Uba
Mișto! Cred că Livia Ștefan simte corect absența finalului corespunzător. Poate că dacă ai pune versul 2 din ultima strofă în locul versului 4 din aceeași strofă (si versul patru in locul versului 2), ai obține un final de poezie mai puternic. Pe lângă asta, fiecare strofă ar oferi o alta modalitate de a rima, deci o varietate, o aerisire si o deschidere spre ludic in privinta constructiei...
0
@liviu-nanuLN
Liviu Nanu
Traian, am gîndit și pe urmă am tot gîndit, apoi am mai reflectat nițel, după care neapărat am și cugetat și am ajuns la concluzia că s-ar putea să ai dreptate. Mulțumesc pentru sugestie, mi-am amintit că m-am mai jucat cu prozodia într-o poezie mai veche \"melancolie\".
0
@adrian-firicaAF
Adrian Firica
am a aduce un minim reproș textului: femeia-ghiulea e descrisă vag.
o pereche de aripioare ar fi adus poemului tensiunea pericolului molimei aviare.
pulpițele ar fi designat pulsiunile erotice, premergătoare actului sexual.
un piept dezosat ar fi umplut afișul publicitar.
0
@liviu-nanuLN
Liviu Nanu
Adrian, te anunț că între timp studiez marketingul, cînd voi ajunge la marketing poetic, am să te anunț și am să scriu o poezie frumoasă-frumoasă, adică pentru gustul mataHAle. Una despre femeia ghiulea cu aripioare și piept dezosat, am reținut.
0