A zecea viață a motanului Koy
Visez că sînt motanul lui Socrate Și el de-al dracu-mi dă să beau cucută Dar ce-și dorește un motan dogmatic? Doar să vîneze șoareci și să...cînte. Mi-e tot mai greu, acum, la bătrînețe Căci
Poem fericit
Nu-mi place turismul de masă prefer să stau tolănit confortabil în fotoliu în timp ce peisaje ciudate și mirifice se derulează sub privirile mele pe ecranul televizorului fericirea
Poem felin în varianta păsărească
popoem fepelipin capa opo pipisipicăpă lepenepeșăpă mipi sepe așapazăpă popoepemupul în popoapalăpă șipi începepe săpă toarcăpă mipicipi rapafapalepe sipilapabipicepe nepeînțepelepesepe
Cu ochii închiși
cu ochii închiși ascult reclame la tv „nu mai așteptați! sunați chiar acum și vă vom trimite un an în plus iar dacă aveți noroc, chiar o poezie de celebrul poet gore” imaginația mea
Toamnă
„Începu un șir de zile triste” – Flaubert nu mai călca pe frunze mi-ai zis sînt sufletele agonizante ale unor iubiri trecute sînt cioburile colorate ale verii sînt copiii avortați ai nopților
gîndul și fapta bună
pentru că sînt o persoană miloasă mă afectează știrile negative grevele profesorilor și ale conțopiștilor lingourile din lacul vidraru luate de francezi și războiul dintre India și Pakistan așa
pensia
azi mi-a sosit pensia mică și anemică mi-a sărit în brațe cu ochii în lacrimi ca un copil părăsit de părinți și abuzat de societate s-a lipit de buzunarul meu cel mic, de la blugi și mi-a
Matineu
tocmai ce am ieșit din cinematograf lumina zilei îmi izbește retina așa cum v-ați dat seama, a fost un matineu un film cu zombi și multe împușcături rafale întregi de gloanțe dum-dum s-au tras
Temeri sclifosite
n-am studiat la școala din frankfurt nu-s acuzat de crimă nici de furt în medici nu mă-ncred și nici în popă că după colț pîndește o sincopă sau o singurătate incoloră sau una dintr-a unșpea,
trei elegii pentru liniștea planetei
1 vecina mea este atît de enervantă încît hamsterii ei se sinucid prin epuizare (aici poate ar fi bine să fac o pauză de respirație) în fiecare săptămînă face o vizită la pet shop de unde
poem felin
ca o pisică leneșă mi se așază poemul în poală și începe să toarcă mici rafale silabice neînțelese de nimeni
cum se gătesc scrumbiile între Ființă și Neant
La margine de vers stă un miner cu ochii duși, cu mintea-n saramură citînd un aforism din Heidegger despre Ființă și Piscicultură Doar eu îndrăgostit ca o scrumbie ți-am scris iubito un poem
Cum m-am trezit în conștiință înaintea trecerii la ora de vară
eu, visător nătîng și inutil sub cerul ca un veto cenușiu doar din plictis am scris un vodevil apoi l-am așezat într-un sicriu mai mult decît un fir de leuștean mai sus decît un zbor de
Cîntecul codului de bare îndrăgostit de codul qr
Nu mi-aș juca destinul la bridge sau la ruletă Numai la babaroase simt c-aș avea noroc Căci viața-mi pune zilnic de gît o etichetă Și chiar un cod de bare într-un anume loc Dar nu sînt păcăliciul
Bahică
Să bem prieteni, vinul curat, de tămîioasă scos chiar acum din cramă și pus în căni de lut căci noaptea vine iată, perfidă și grețoasă și setea ne omoară și nici n-am început Să bem prieteni
zînele nu spală vase
vecina mea, matilda, de la scara b este păstrătoarea vechilor tradiții românești este o adevărată unitate culturală înainte de crăciun sau paște ea scoate în cîrcă un covor persan îl duce între
în piața mare
dau un ocol țăranilor, prin piață un popă vinde locuri cu verdeață la o tarabă veche, o băbuță vindea odicolon la mașinuță iar alta presăra prin cimitir parfumuri bulgărești de
Se spune
se spune că pămîntul ar fi plat și că în pepsi mișună jivine înoată nanocipuri prin muscat și votca este plină de toxine eu ce să cred? poeții cîntă-n cor și ode și litanii și sonete doar eu
Numărătoare
am pus trei cepe în solar și patru verze în butoi cinci sfinți lipsesc din calendar și-am numărat din doi în doi dar cînd să pun o zi în plus la anii mei nenumărați o voce mi-a șoptit de
Din păcate
dacă n-ai niciun păcat, nu mă mai plictisi cu poveștile tale pentru că data trecută am și adormit ascultînd balivernele pe care le-ai debitat mi-a spus preotul la spovedanie dar acum am
Dresorul de muște
Din ciclul „am scris o poezie minunată dar nimănui nu-i pasă” nu sînt croitorașul cel viteaz să-mi scriu isprava pe tricou sau fes am stat aproape toată noaptea treaz pîndind o rimă bună, de
Abureală
Vino ospătar și umple paharele cu vinul acela acru și ieftin să bem prieteni pentru toate femeile care ne-au părăsit și ne-au așezat ca pe timbre în clasor clasificați după mofturile lor
Cum a fost ziua ta?
m-a întrebat seara iubita mea blondă nu i-am răspuns imediat mi-am desfăcut mai întîi o sticlă de bere i-am pus și ei o jumătate de pahar apoi am băut restul pe urmă am desfăcut alta n-a fost
De-ar fi
De-ar fi să am un spațiu locativ Să am și niscai credit social N-aș fi nici maniaco-depresiv Și nici măcar poet sentimental De-ar fi să am un spațiu mititel Și să-l împart cu trei pisici
