Matineu

În scris oficial, academic, literar sau educațional, folosirea literei î în interiorul cuvintelor e considerată greșeală.
o poezie de felul Last action hero - filmul.

Un minus aș vedea în prima strofă, acolo unde e devualată tehnica de creație aleasă: „am ieșit dintr-o ficțiune și am intrat /în realitate /dar este foarte posibil și invers”.
În rest, Liviu Nanu are, de la maestrul Marin Sorescu, această capacitate de a te atrage într-un discurs parțial prozaic și apoi, în final, să „arunce” un vers-două prin care să dea mai multă deschidere sau să te lase surprins prin schimbarea perspectivei. Doar că Liviu te mai scufundă și în onirism, iar acolo te poți simți ca peștele în apă sau să simți nevoia de a ieși la suprafață ca să mai iei o gură de aer. Acum, sigur, depinde de respirația fiecăruia. Eu îi acord autorului prezumția de nevinovăție.
Mulțumesc Amandei și Florinei că m-au scăpat de „corvoada” de a spune mai mult. Sunt în acord cu modul cum au înțeles textul.

P.s. Pentru Valentin-Ionjuț: dacă te uiți pe regulament, el acceptă și scrierea cu „î” acolo unde normele academice impun „â” (normal, sunt de acord cu tine). Până la schimbarea regulamentului, nu putem impune lui Liviu, lui Leo sau altora care scriu după normele vechi să se conformeze (deși ar treebui să încerce!).

„devoalată” (scuze pentru neatenție!)

Amanda, ai citit în cheia corectă. Dar de ce nu mă miră? Și da, ai cîștigat pariul, voi participa la matinal, dacă voi fi treaz la ora aia. Onorat de vizită, lectură și semn.
Florina, ”ludic, ironic, umor noir...” - de fapt eu nu-mi planific, așa iese, e scris probabil în ADN-ul liric. Mulțumesc pentru interpretare.
George, mulțumesc pentru apreciere și interpretare. În general, eu nu postez la prima mînă, mai las să se sedimenteze, mai scot, mai adaug... Aici m-am grăbit, recunosc, așa că este posibil să mai modific, mai ales acolo unde ai sesizat, pe bună dreptate.
Valentin Ionuț - ai dreptate.

Carmen, mulțumesc pentru intervenție și apreciere. Voi lua aminte la observațiile făcute.

Iubesc tonalitatea ironica cu fraze scurte și imagini hiperbolice, Ironia socială și raportare critică la banalitatea violentă a lumii moderne, ambiguitatea între realitate și ficțiune, specifică postmodernismului cat si utilizarea antitezei (mămică / grenadă, biberon / armă), cu efect comic-absurd
Poemul - reflecție ironică asupra modului în care fricile și violența au devenit parte integrantă din viața cotidiană, într-o lume în care oamenii trăiesc într-o ficțiune continuă. Este un text care folosește umorul ca mecanism de apărare în fața absurdului realității.
Domnișoara cu poșetă Gucci, mămica cu căruciorul, bătrâna de la colț – toate aceste figuri banale devin personaje cu dublu potențial: fie pașnici, fie amenințători. Această paranoie ludică a dumneavoastra reflectă o realitate tot mai prezentă: dificultatea de a distinge între normal și periculos, între real și ficțional.
Viața este transfigurată, în acest poem, într-o buclă existențială cu valențe cinematografice, în care granițele dintre realitate și ficțiune se estompează. Îndrăznesc să spun că arcul emoțional al textului ar putea fi consolidat, pentru a oferi o tensiune interioară mai pronunțată. Desigur, impactul emoțional al lecturii depinde în mare măsură și de dispoziția sau starea fiecărui cititor în momentul întâlnirii cu textul.

Erika, pornind de la ultima frază din comentariu, cred că majoritatea poeziilor mele ar trebui lecturate după cel puțin o înghițitură de coniac. Cel puțin eu, cînd trebuie să citesc în public, simt nevoia :) Mi-a plăcut cum ai spus ”paranoie ludică” și în general, cum ai reușit să lecturezi în cheia corectă. Onorat de trecere și semn.