în piața mare

Deși textul are o notă umoristică, exprimând realitatea din "piața mare", unde, alături de legume și zarzavaturi, mai găsești și alte chestii neașteptate, parcă forțezi limbajul uneori, de pildă în sintagma "răsaduri de galoși".

George, ai dreptate, poezia am scris-o influențat de o fotografie din piață, cu niște rafturi pline de încălțăminte de cauciuc deasupra cărora scria RĂSADURI. N-o pot pune aici, poate ar fi explicat sintagma buclucașă.

Nu îmi dau seama dacă punctele de suspensie, între răsaduri și galoși, ar rezolva senzația de absurd, dar poate e în regulă să rămână așa fiindcă este descrisă o absurditate creată involuntar. Am remarcat simetria dintre prima și penultima strofă. Cumva se închide un cerc în sens invers în jurul unui alt fel de bâlci al deșertăciunilor, evocat cu umor și tristețe. E roata în care suntem prinși. Atâta timp cât suntem în interior, participăm și chiar nu vrem să ieșim, chiar dacă uneori ni se pare că nu ne integrăm. Ce nu îmi place e succesiunea timpurilor verbale. Se începe cu prezent, se trece la imperfect, apoi se alternează cu prezentul. Aș fi văzut în succesiune logică perfect compus, imperfect și abia în ultima strofă prezent. Adică evocare și apoi comentariu.
Așa aș vedea:
am dat ocol țăranilor, prin piață
tocmea un popă locuri cu verdeață

eu mă simțeam banal și insipid
ca meciul dintre steaua și rapid

ningea cu arpagic turcesc de sus
negociam pentru un an în plus

Amanda, mulțumesc pentru lectură, semn și observații. Voi ține cont de ele, negreșit.

Domnule Liviu Nanu, am tot citit poezia și am încercat un picuț să ajut; și dacă sunt cu folos micile modificări, mă bucur.

am dat ocol țăranilor, prin piață
un popă striga: locuri cu verdeață!

la o tarabă veche, o băbuță
dădea odicolon la mașinuță

iar alta presăra prin cimitir
parfumuri bulgărești de trandafir

o domnișoară bleu cu sîni frumoși
îmi oferea răsaduri de/ în galoși

iar gospodine grase la ferești
desperecheau șosete chinezești

țigăncile trăgeau de puradei
pe la balcoane guițau purcei

o tînără cu ochi de peruzele
vindea canabis, rom, chiar acadele

jandarmii miroseau a usturoi
- rulase filmul Salmonella 2 –

iar eu eram banal și insipid
ca meciul dintre steaua și rapid

a nins cu arpagic turcesc de sus
și m-am tocmit pentru un an în plus

dar dacă vine înc-o pandemie
mă spînzur preventiv, că nu se știe...

dădui un rond amețitor prin piață
un popă îmi luă fața, cu verdeață

de pe-o tarabă veche, o băbuță
turnă odicolon pe mașinuță

o alta presără, o să te miri,
parfumuri bulgărești de trandafiri

o domnișoară bleu cu sîni frumoși
mă întrebă de număr la galoși

iar gospodine grase la ferești
îmi dăruiră vaze chinezești

o tînără cu ochi de peruzele
mă invită la rom și acadele

jandarmii mirosirã usturoi
și îmi dădură micii, câte doi

eu mă simții pe dată intrepid
și-adăugai niște mustar, rapid

ninse cu arpagic turcesc de sus
nu mă tocmii, îl luai pe tot, în plus

de-o mai veni și altă pandemie
m-oi spânzura, dar încă nu se știe

Stimată doamnă Elena Papadopol, sînt onorat de prezența dumneavoastră și voi ține cont de sugestii .

Amanda, varianta ta este mult mai amuzantă decît a mea. Am reținut-o :))