După sărbători

Sfintele sărbători de Paște au trecut și clienții s-au regăsit iar la un pahar. Pe masa din cîrciumă trona un castron de ceramică plin cu ouă vopsite în culori diverse și o jumătate de cozonac uscat. Castronul, de Horezu, era ciobit, iar ouăle sparte, astfel că mesenii s-au mulțumit doar să le descojească. De cozonac nu s-a atins nimeni, doar l-au pipăit cu degetele.

-          Măcar sînt proaspete? întrebă Profesorul.

-          Pe onoarea mea, sînt de curte, le-au ciocnit nepoții, răspunse Bicuță. Era păcat să le arunc. Dacă vreți, mănînc eu primul. Dar am probleme cu fierea și mă abțin. O pun pe Micăle să mănînce din ele dacă vreți. Micăle făcu semn din cap că nu vrea.

Și pe unde ați fost, că pe aici n-a dat nimeni de sărbători. Adică doar niște piețari care vînduseră brînză de capră.

-          Am făcut echipă cu Domn Profesor, cu Poetul și cu Dan a lu Nașu și am plecat la o pensiune pe lîngă Întorsura Buzăului, zise Săndel.

-          Aoleu, păi acolo am auzit că e cel mai frig. Ce v-a venit?

-          Acolo am găsit mai ieftin și cu toate mesele incluse, zise Profesorul. Băutura am adus-o noi. Și cozonacii. Ne-a și rămas niște vin, adu o carafă să-l punem în ea. Dar mai întîi, să deschidem masa creștinește, cu cîte o votcă.

-          Am avut cîteva obiective interesante în zonă, continuă Profesorul: cascade, fermă de struți, rezervație de zimbri, păstrăvării...Și la întoarcere, am trecut și pe la vulcanii noroioși din județul Buzău. Săndel, Dan a lu Nașu și Poetul n-au vrut să meargă, se grăbeau acasă.

-          Am auzit de ei, dar nu am fost acolo niciodată, zise Bicuță. Eu, mai pe lîngă casă, ca omul...

-          Așa...și ajung eu acolo și dau peste doi reporteri tv care mă iau în primire: nu vreți să ne spuneți cîteva cuvine? Ba da, zic eu. Ce părere aveți de peisaj? Prea mulți oameni și mult noroi le răspund. Ei încep să chicotească „hai, că ne-am găsit personajul”  și-au spus probabil și au continuat: Ce obiective ați mai vizitat? la Ciolanu ați fost? Și atunci mi-a venit ideea să fac pe prostul: La Ciolacu nu am fost, că nu m-a invitat. Nu Ciolacu, Ciolanu, mînăstirea...Păi, și eu ce am zis? Atunci ei schimbară subiectul: văd că aveți și o cameră foto, sînteți fotograf profesionist? Da, dar mai mult amator, de hobby. Îmi fotografiez prietenii cu care merg în vacanță. Și care, de regulă, după un timp încep să mă plictisească. Am pe telefon și poze cu nepotul meu de un an, ia uitați ce simpatic este.

Și uite așa am scăpat de ei, că începuseră să mă agaseze cu întrebările.

- E rețeta sigură, interveni Săndel. Dar eu, ca să scap de musafiri, îl pun pe nepotu-meu să le arate albume cu bunicii. Are același efect, vă spun sigur.