Cu vaca la primărie

ZILELE SE SCURTASERĂ ȘI SUB BLÎNDEȚEA LUNII PLINE care plutea în cer ca o mămăligă, prietenii noștri degustau dintr-un vin de streașină adus de noul lor amic, Lambada, fermier cu rezultate remarcabile în producția de păioase.

- Aș pleca și eu o săptămînă cu nevasta la munte, zise Săndel, dar nu am cu cine să las animalele de casă. Adică un cățel și două pisici. Eu nu suport animalele de companie, dar au vrut nepoții și nu i-am putut refuza. Eram convins că se vor plictisi și va cădea în sarcina noastră creșterea și îngrijirea lor. Dar asta-i treaba, nu mai am ce face. Bicuță, nu vrei să ți le aduc ție? O săptămînă trece repede. Și te cinstesc, îți aduc niște caș afumat de la Moeciu.

- Nu pot, mînca-l-aș, răspunse Bicuță. Dacă vine garda de mediu și mă amendează? Că nu pot să le țin în cîrciumă, la noi nu e ca la greci. Plătești matale amenda?

- Poți să le lași la cabinetul veterinar de lîngă „Calul mort”, interveni Poetul. Au și servicii hoteliere pentru animale de companie. „Calul mort” era o fostă cîrciumă de cartier, desființată în urma unor controale ale poliției. Se pare că de la droguri, că era situat lîngă un liceu și o școală generală.

- E scump, frate, am cercetat cazul. Mă costă cît cazarea mea la pensiune. E pentru ăia cu lovele, nu e de nasul nostru.

- Du-te la primărie, interveni Lambada. Găsește primarul o soluție, e iubitor de animale, mereu trimite hingherii pe străzi să adune maidanezii.

- Aș, știu eu unul care a apelat la serviciile primăriei și n-a rezolvat nimic, zise Profesorul. E drept, era acum cîțiva ani, alt primar. A venit unul de pe Bratcov în audiență, eu am auzit discuția că eram pe hol și ușa era deschisă că se stricase aerul condiționat. Vă reproduc discuția din memorie. „Bună ziua! Mă numesc Vasilie șinumaiștiucum, sînt pensionar CFR, știți, a treia armată și am o problemă”. „Da, spuneți. Ce problemă aveți”? „Am reumatism la oase și am luat bilete de tratament la Olănești. Zece zile doar. Și nu pot pleca de acasă pentru că am niște găini și o vacă”. „Și eu cum pot să te ajut? Lasă un vecin să se ocupe de ele”. „Nț! Nu am vecini, că stau la margine, în cîmp. Și ăia care ar fi, sînt invidioși, nu m-ar ajuta nici plătiți”. Ziceam că poate știți dumneavoastră vreun fermier care să le ia zece zile, hai două săptămîni, că de la băi vreau să trec și pe soacră-mea, la Petroșani.” „Păi, adu-le aici” zise primarul la mișto. „Avem gazon în fața primăriei, poate să pască și vaca și găinile. Avem și paznic. Plătești o sumă la taxe și impozite și se rezolvă. Că cineva trebuie să adune baliga și asta costă”. „Da' în natură nu se poate? Că vaca dă lapte și găinile se ouă. Dacă socotesc bine, sînteți chiar în cîștig”.

- Și ăla chiar a crezut? întrebă Bicuță. Dacă mi-aduc bine aminte, îl știu și eu pe tipul ăsta. Avea o vacă slabă care a și murit de turbeculoză.

- La început, da. Pe urmă s-a prins el că e luat la mișto, dar nu mai știu ce a urmat, că a trebuit să plec, mi-a adus secretara hîrtia și nu mai aveam motive să stau pe acolo.

- Le pot lua eu, zise Lambada. Am loc destul la fermă. Doar că există pericolul să se încaiere cu ale mele, că am și eu cîțiva căței și pisici. Dar îmi aduci două roți de caș și o sticlă de rachiu.

- Ei, atunci hai noroc pe chestia asta! zise Săndel ridicînd paharul.

- Hai, dracu, noroc! Repetă și Poetul. Să fie într-un ceas bun.