Vanghele Ion

Eu prin grădină, mi-am deschis cărare, Spre banca de sub sălcii tăinuită, Parfumul gingaș izvorând din floare, L-am strâns în mine, ca pe o iubită Și-am așteptat încet să te apropii Bolnav de

- Situația este gravă d-le., zise regina. - Ba devine din ce în ce mai palpitantă.( se vârâ în discuție Autonoe }. Ca în \" Lacrimi de iubire .\" - Iar aveți de gând să plângeți? Cele trei femei

- Și pe urmă nu pot să înghit apa de mare, dar să mai calc prin ea. Îmi dă vertij. Dar dumneata, uite că m-a luat și pe mine valul și am uitat să te întreb: Cum te cheamă d-le și de unde vii? - Mă

Privește, i-acolo, mort și-mpăiat, Cu ochii închiși și arcadele groase, Agonic razele l-au tumefiat, Și-l restituie vânăt imaginii noastre. Vertebrele goale dansează prin somn\' Și bat în

Nisipul măsoară constrâns în clepsidră, Tăcutele ore ce se sinucid, Și viața-i o iluzie, o zbatere vidă, Sicriul de plumb în care mă-nchid. Coroanele grele mă apasă și mă strigă, Cu foșnetul

- Atunci veti asista la o crimă îngrozitoare, care se va săvârși sub ochii Dvs. Cu martori. - Are dreptate.( încuviință regele.) Dacă nu-l îneacă de bună voie dădaca și Autonoe, îi tai eu capul. -

- Minunat. Și te-ai angajat s-o păzești în timpul liber pe dădacă. - Stai puțin. Nu te ambala. Eu ți-am explicat. Acum trebuie tu să-mi explici, body- guardul celălalt, pe cine păzește? - Cum? -

Atâtea umbre mă-nconjur, În lumea asta trecătoare, Cu pasul zilele le fur, Cu visul, noaptea care moare. Orașul adoarme profund, Și-și ard lumânările ceara, În iarnă, cu glasuri de corbi mă

În suflet acuma cu patimă ninge, Și lupii aleargă prin vis obsedant, Dorințele lumii înoată în sânge, Iar noaptea ocupă un scaun vacant. Trec turme firave prin noi boschetarii, În marginea

Dansa balerina prin ploaie, Cu pașii călcând pe zenit, Cânta un bătrân necăjit, Flașneta plângea în odaie. Dansa balerina prin ploaie, Cu pașii prin inima mea, Și dorul mă-mpinge spre ea, În

- Ar trebui să-i amintim d-lui că ne este dator. - Vă dau hainele înapoi. - Nu mulțumesc, poți să le păstrezi. Dar iartă- mi curiozitatea: cum ai ajuns aici? - În urma unui naufragiu pe mare. -

Trec corbii printr-un cer ca un lapte murdar Și casele-și scuipă către-nalturi cenușa. Un vis calcinat transformat în coșmar, În mine amarnic, își scârțâie ușa. E-orașu-n zăpadă pe veci

-Cum? Îți părăsești în clipa aceasta atât de importantă pentru țară, postul? Iar tu nu te mișca și nu te mai hlizi ca o babă știrbă la colaci, de parcă te gâdilă cineva la tălpi, dacă nu vrei să

Din buciume, toamna scoate profund, Agonice sunete-n ceață, Mișcarea îngheață în unde, pe prund, In orele de dimineata. Încearcă iar ploaia să plângă discret, Se-năbușe cerul de brumă, Și

- Dar unde este, că nu-l văd. - După legea probabilităților, locul cel mai bun pentru ca o persoană să se ascundă, este...este...dulapul! - Deschide-l d-ta dădacă,- zise Autonoe, retrăgându-se

Înăuntrul dormitorului regal, rămase numai dădaca. Ea, făcu câțiva pași prin încăpere, și începu deodată să strige cu glas încetișor: -Autonoe..Autonoe..Unde ești tu piază rea. Ușa se deschise

Aspectul fantastic și uneori absurd al basmelor, se naște din caracterul simbolic al episoadelor narate, episoade cunoscute sub denumirea de motive folclorice. Sigur că aceste motive folclorice

Prin tine, aleargă camere vaste, Coborând însetate spre neștiut, Coridoare perfide, care mușcă din coaste, Pereți de-alabastru cu nișe de lut. Sunt hăuri de taine scobite-n tavan, Și pietre