Se marita Nausicaa? [ urmare 5 ]

-Cum? Îți părăsești în clipa aceasta atât de importantă pentru țară, postul? Iar tu nu te mișca și nu te mai hlizi ca o babă știrbă la colaci, de parcă te gâdilă cineva la tălpi, dacă nu vrei să capeți un cucui. Capul de sub pat, zise rânjind: -Până la urmă ce fac? Ies, sau rămân aici. -Ieși,- zise Autonoe. -Adineaori spuneați că mă omorâți.Prefer să intru la loc, dacă nu vă supărați. -Să știți d-le că suntem cu totul împotrivă. -Atunci ce-ați zice, dacă am să vă rog respectuos să așezați pușca ușurel la locul ei, să nu se descarce Doamne ferește, cumva din greșeală. -Poftim,acum poți să ieși fără teamă. -Nu!- țipă dădaca. -Hotărâți-vă odată. Aici este curent. Haaa..pciu!!! -Noroc. -Mulțumesc. -Mai aveți puțintică răbdare, să lămurim situația. Autonoe,o întrebă în șoaptă pe dădacă: -De ce te-ai răzgândit dragă. -Nu l-ai văzut? -Numai capul și urechile.Dar să știi că mie îmi place.Arată ca nebunul acela de Mel Gibson.E drăguț. -Dar ia întreabă-l, în afară de frunza aceea de viță, pe care mai mult ca sigur a furat-o de la bucătărie, așa că pe ziua de astăzi, adio sărmăluțe la prânz, mai are ceva pe el? -Crezi că a dat lovitura și la mărar? D-le, ce ființă diabolică, ăsta și-a propus să înfometeze tot regatul...Ești sigură? -E gol pușcă. Ca un prunc nou născut, și fără dinți în gură. -Simt că mi se ridică glicemia și colesterolul.Vreau să văd și eu. -Stai, nebuno. Autonoe, foarte curioasă, se apropie de pat și se aplecă puțin, să privească pe sub faldurile cearșafului, care-l învăluiau pe necunoscut,ca o bonețică. Bonețica se strânse și mai tare în jurul capului, spre marea supărare a lui Autonoe. - D-le, nu vă lipsește nimic? -Tu crezi că este nebun să-și facă în fața ta inventarul? Nu se întreabă așa. Fii atentă la mine.-D-le, ești gol? -Sunt. N-am mâncat de două zile. -Nu de mâncare te întrebam. -N-am găsit nimic dedesubt ca să pun pe mine. -Autonoe,aruncă-i o rochie. -Prefer un pantalon și o cămașă. -Când ai intrat dedesubt, n-aveai asemenea pretenții. Nu vrei stimabile să te și însurăm? Necunoscutul, luă hainele aruncate de femei, se îmbrăcă așa cum putu, și ieși afară. -Vă mulțumesc tare mult, sărut mâinile... Omul se îndreptă hotărât spre ușă. -Văd că vrei să ne părăsești. Sper că nu ești nerecunoscător din fire. -N-aș vrea să abuzez de amabilitatea Dvs. Autonoe, își bombă pieptul, făcu un pas înainte și sări cu gura: -Ba dimpotrivă d-le, abuzează cât îți poftește inima.