Poezie
Versurile mele-ajung oriunde
Poezie
2 min lectură·
Mediu
Versurile mele-ajung oriunde
Bat chiar și la ușa ferecată
La colindul lor tu nu răspunde
Dacă vorba-ți pare înghețată
Versurile-s păsări cântătoare
Vor s-aducă lumii bucurie
Să le dăruiască albă floare
Când cenușa-i foșnet pe câmpie
De nu-ți place umbra mea obscură
Șterge-o din imagine și gânduri
Este drept, putem să dăm din gură
Să citim aiurea printre rânduri
Puneți pe-umeri haină monahală
Roagă-te la Domnul celor singuri
Viața mea e simplă și banală
Doar lumină prefăcută-n struguri
Te îmbeți cu vorbele ce-s spuse
Ale îngerului ce visează
Zilele și nopțile sunt duse
Peste umbre luna mai veghează
Nu am vină pentru ce se-ntâmplă
Dumnezeu le face-acum pe toate
Am să te sărut curat pe tâmplă
În vecia clipelor din noapte
Lasă-ți vorba să îngenuncheze
De durere nu mai vezi pădurea
Noaptea ca un cal vrea să necheze
Tu o-ameninți iarăși cu securea
Stelele sunt roșii de la sânge
Pe Golgota a căzut o ploaie
Uită-te cum îngerul îți plânge
Așezat pe umăr, în odaie
Nu mai fii mereu înverșunată
Nu mai bate-n trup de timp piroane
Tu ca lumânarea luminată
Nu uita că Dumnezeu mai doarme
Cheamă-i umbra pală din icoană
Și sărută-i pe genunche somnul
Cerul cu zăpada albă toarnă
Și la haină roșu-n umbră-i Domnul.
Hai deschide-i calea cu colinde
Cu zăpezi ce pasul să-i mângâie
Și la pomul verde tu îl prinde
În mireasma galbenei gutuie
Peste noi se duc atâtea clipe
Înotând cu aripi în înaltul
Prinde-ți sus pe umere aripe
Și-ți începe sufletule saltul
Vei zbura pe măguri de cenușe
Negrul semn în ceruri se răsfață
Vei lăsa în pragul de la ușă
Dorul plin de muguri și de viață.
002262
0