Bacoviana [1]

Toamnă, cu decor funerar

Cu frunze ce cad peste vreme,

De doliu,

Famfarele sparg în cântece,

Sobrele semne.

Copacii- și întind

Ca cenușa, spre cer,

Făpturile lor înghețate,

Și vântul îi plânge

Pe cei care pier,

În sicriele lor parfumate.

Cavouri de frig se deschid temporar,

În zorile zilei și seara,

Când soarele trece ca un car mortuar

Prin ritmul ce-l zice famfara.

Sunt nopțile negre,

Și zorii-n zadar

Încearcă din pleoape să miște,

Decorul e trist,

Parcă un pic funerar,

Și gerul începe să piște.

Comentarii (1)