Poezie
Destinul poetului
1 min lectură·
Mediu
Prin tine, aleargă camere vaste,
Coborând însetate spre neștiut,
Coridoare perfide, care mușcă din coaste,
Pereți de-alabastru cu nișe de lut.
Sunt hăuri de taine scobite-n tavan,
Și pietre stivuite sub bolte,
Cuvintele moarte se-adună toptan,
Ca niște uitate recolte
Din care arare, mai rupi o crenguță,
Să ardă în palmă ca veștedul far,
Pe drumul ce coboară, ca un drum de căruță,
Spre umbrele ce te sorb solitar.
Se umplu cămările de urme de pași,
Și pietrele cad peste glezne lovind,
O lume afară, în iarbă o lași,
Pentru o alta în tine suind.
067.740
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vanghele Ion
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Vanghele Ion. “Destinul poetului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vanghele-ion/poezie/1759149/destinul-poetuluiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SM
Citind aceasta poezie, m-a cuprins o desertaciune. Domnule Vanghele, soarta poetului e trista, el va fi mereu iubit pentru cuvintele lui frumoase, de el cel care e in fiecare zi muritorul unei lumi nemuritoare cine se va indragosti? Ma intreb daca nu cumva poetii sunt toti tristi.
Zambiti Domnule Vanghele!
Zambiti Domnule Vanghele!
0
TDÎntr-adevăr destinul poetului e trist și prea puțin înțeles, dar totuși e unul de suflet, domnule Vanghele,
precum finalul poeziei;
\"se umplu cămările de urme de pași
și pietrele cad peste glezne lovind\"
La mulți ani!
Cu sinceritate,
Teodor Dume
precum finalul poeziei;
\"se umplu cămările de urme de pași
și pietrele cad peste glezne lovind\"
La mulți ani!
Cu sinceritate,
Teodor Dume
0
VI
Multumesc cu caldura prietenilor care au avut amabilitatea sa se opreasca o clipa aici si sa-si impartaseasca opiniile.Exista o tristete a poetului,care incearca sa surprinda frumusetea de filigran a lumii inconjuratoare,pentru ca trebuie sa ai o sensibilitate deosebita ca sa vezi si mai ales sa simti acest frumos.Se spune intotdeauna ca, comediile sunt triste,deoarece radem de ceea ce ne doare cel mai tare.Suntem tristi,pentru ca am fi putut fi eterni, suntem tristi,ca nu avem o inima atat de mare incat sa incapa acolo toata iubirea noastra pentru lume,pentru toate lumile din univers.Suntem tristi,pentru ca suntem singuri.Daca n-am fi singuri,probabil ca atunci ne-am fi ocupat de altceva,si am fi lasat aceasta academie a cuvintelor frumoase,in care pe masura ce trece timpul,ne inlocuieste fiinta muritoare daruindu-ne cu gratie,amintirea posteritatii,in constiinta careia vom trai.
0
PIAveti dreptate atunci cand afirmati ca multe din frumoasele versuri ale poetilor se datoreaza unui acut sentiment al singuratatii...
0
VI
Vreau sa profit de acest prilej,inainte de a pleca la serviciu,ca sa urez tuturor colegilor,si mai ales tuturor prietenilor mei de pe Agonia, sarbatori fericite.La multi ani tuturor,si sa va bucurati de zilele acestea cum se bucurau Adam si Eva [primii poeti universali pe care-i cunoastem] de freumusetile gradinii raiului.Asa sa ne-ajute Dumnezeu.
0
Mi-am aruncat o privire, în fugă, și pe celelalte texte ale tale: nu sunt niște capodopere, însă ceva potențial se întrezărește în ele. Am văzut texte mult mai slabe ca ale tale care n-au ajuns la atelier... Boh, sa nu uitam totuși, nici de rostul pentru care secțiunea în cauză a fost creată...
Dacă te-ai \"scutura\" ceva mai bine de limbajul căutat-prețios, poate lucrurile ar începe să se miște într-o direcție mai bună...