Vanghele Ion

Cu toate virgulitele si punctele de rigoare, textul mi se pare indecent.Venind de la o Doamna,nu ma asteptam la asa ceva.Frustarea, daca exista, se poate exprima si altfel, desi in nici un chip nu rezolva problemele de suflet.Ma asteptam la un umor fin, si am nimerit intr-o margine de mahala.Iubirea nu se cerseste si nici nu se impusca trivial.Ea se daruieste cu generozitate.

Ma bucur ca imediat dupa dragoste, Dumnezeu a facut pe lumea aceasta prietenia si prietenii.Fara prieteni, ca si fara poeti, lumea ar fi mult mai saraca.Va doresc la randul meu, numai poezii frumoase, care sa fie o mangaiere a sufletului intotdeauna.Cu stima, ion vanghele.

Draga d-le Rechesan.
In momentul cand afirmati ca poezia aceasta este de necitit, trebuie sa va anunt cu tot respectul, ca stati foarte rau la capitolul logica.Ori Dvs, ati chiulit de la scoala, si aveti lacune in ce priveste Limba romana,- aceasta poezie, respectand limba respectiva cu diacriticele ei, ori traiti cu falsa impresie ca limba in care este scrisa, este Bantu.Va spun cu respect, ca este Limba Romana.De ce este poezia mea de necitit? Pentru ca vorbesc de Dumnezeu? De faptul ca trebuie sa iubim natura care ne inconjoara, in loc sa ne purtam ca niste dementi in propria noastra casa?Sigur ca da.Este ceea ce spun, o insiruire de banalitati prafuite.Din nefericire,uneori, lucrurile inteligente ne duc catre purgatoriu.Dvs., spuneti sa ma arunc in fantana, pentru ca nu l-am citit pe Arghezi.Stimati colegi de pe Agonia, propunerea d-lui Rechesan, poate fi valabila pentru fiecare dintre Dvs., pentru simplul motiv ca acesta nu accepta decat niste modele foarte bine conturate.Nu aveti dreptul de evolutie. Daca scrieti pentru placerea Dvs., daca d-lui Rechesan i se pare poezia proasta, fantana va asteapta.Cati dintre Dvs., are dorinta aceasta de a se arunca in fantana.?Eu va spun cu sinceritate. Eu am onestitatea si curajul acesta. Dar cu o conditie. Dupa Dvs., domnule Rechesan.

E gura ta dulce, cum este-un colind,
Ce bate spre seara-n ferestre,
Ce taine, in lantul lor vested ne prind,
In ochiurile lor maiestre,

Cand tu printre umbre, te mistui dansand,
Cu fosnete lente de ploaie,
Si-ti tremuri faptura, trecandu-mi prin gand,
Facand piruiete-n odaie.

Lumina din candela arde plapand,
Ca un bocet, ce trece prin iarba
Captiva te tin, atunci cand visand,
Fac clipa in ea sa te piarda.

Dar vine iar ziua cu calul ei alb,
Si-n lume, departe te duce,
Si pier ochii tai, in care ma scald,
Isolda, a visului dulce.

Am citit din nou ce am scris, comparand cuvintele mele cu vorbele tale. Superioritatea este evident de partea ta.Cel mai greu este in viata sa recunosti fata de tine, ca ai incercat sa mergi pe un drum care nu ti se potriveste. Acum cand citesc Intaia Eva, zambesc cand imi dau seama de ridicolul situatiei , si iti multumesc pentru delicatetea cu care m-ai tras de maneca. Se pare ca acesta este adevarul, chiar daca dorintele noastre vor sa zboare, iar fiinta nu poate. Mi se pare normal sa las locul acelora al caror suflet este pregatit pentru zborul spre nemurire. Ramai cu bine Cristiana, si te rog acum, cand iti las povara tacerii mele, sa faci totul ca sa fii cea mai buna,pentru ca las mostenire ingerului din tine, si aripile mele frante.

Iertati-ma ca va intreb: O femeie nu trebuie privita cu respect? Daca noi nu respectam femeile pe care le iubim,atunci societatea se incarca statistic cu o rata mai mare de divorturi.Mi-ati dat o idee foarte periculoasa, dar in spiritul celor gandite de Dvs.Voi trata femeia asa cum sugerati, sau ca o \"bossa-nova\". Iar respectul, va apartine diavolului. E bine asa?

Multumesc pentru observatii.Voi incerca sa indrept lucrurile.Ceea ce incerc,nu stiu in ce masura in bine sau in rau, este sa ma apropii de poezia moderna.Deoarece ideea initiala se lega de scrierea unei poezii mai mult pentru placerea mea, sigur ca nu am tratat lucrurile cu mai multa seriozitate.Ceea ce invat de la Dvs., si imi insusesc, este scrierea unei poezii care sa fie buna si pentru ceilalti.Aceasta va insemna un efort din partea mea,si sper ca rezultatele ulterioare, sa justifice acest efort.Va multumesc mult.

Nu uita ca sunt vecin cu Nenea Iancu.Prin urmare trebuie sa respect mentorul.Ma bucur ca ti-a placut.Sper sa-ti placa si celelalte episoade.

Viata omeneasca este plina de coincidente.Uneori trecem pe langa ele fara sa le intelegem,pentru ca nu stim sa le citim.Ati exprimat admirabil continutul acestei scurte poezii.Va multumesc,si va urez sarbatori fericite.

Vreau sa profit de acest prilej,inainte de a pleca la serviciu,ca sa urez tuturor colegilor,si mai ales tuturor prietenilor mei de pe Agonia, sarbatori fericite.La multi ani tuturor,si sa va bucurati de zilele acestea cum se bucurau Adam si Eva [primii poeti universali pe care-i cunoastem] de freumusetile gradinii raiului.Asa sa ne-ajute Dumnezeu.

Superba ca intotdeauna.Te-am citit la mine si am venit la tine.Primesti cu colindul?Am sa-ti cant despre stele si Dumnezeu,despre intamplari care s-au petrecut inaintea timpului,pe vremea cand tu erai o raza rupta din soare care coborase inflacarata sa sarute valurile marii.

Multumesc cu caldura prietenilor care au avut amabilitatea sa se opreasca o clipa aici si sa-si impartaseasca opiniile.Exista o tristete a poetului,care incearca sa surprinda frumusetea de filigran a lumii inconjuratoare,pentru ca trebuie sa ai o sensibilitate deosebita ca sa vezi si mai ales sa simti acest frumos.Se spune intotdeauna ca, comediile sunt triste,deoarece radem de ceea ce ne doare cel mai tare.Suntem tristi,pentru ca am fi putut fi eterni, suntem tristi,ca nu avem o inima atat de mare incat sa incapa acolo toata iubirea noastra pentru lume,pentru toate lumile din univers.Suntem tristi,pentru ca suntem singuri.Daca n-am fi singuri,probabil ca atunci ne-am fi ocupat de altceva,si am fi lasat aceasta academie a cuvintelor frumoase,in care pe masura ce trece timpul,ne inlocuieste fiinta muritoare daruindu-ne cu gratie,amintirea posteritatii,in constiinta careia vom trai.

Petruto,Petruto,eu trebuie sa iti multumesc,si o fac cu inima stransa in palma.

Domnule Maricel,va multumesc pentru bucuria cu care cititi randurile mele.Ma simt deosebit de onorat.Sper ca si urmarile,sa fie la fel de interesante.Cu stima,Ion Vanghele.

Nu uita draga mea ca la inceput Dumnezeu a facut cuvantul.Si abia putin mai tarziu,din aceste cuvinte,s-a nascut omul.Din aceasta cauza,omul este atat de plin de cuvinte,si tot din acest motiv,nu se poate opri sa nu-l caute pe Dumnezeu.Dar el il cauta in afara, cand Dumnezeu este inauntrul lui.Dumnezeul meu,barbat,care este in mine,il cauta in tine,pe Dumnezeul femeie care este captiv in tine.Nu stiu daca aceste fiinte de neant se vor intalni vreodata dincolo de cuvinte.Dar atunci cand nu vom mai fi,vor ramane cuvintele tale, sa cante pe pervazul ferestrei mele,in odaia goala in care va dansa invaluita in voalurile ei albe,numai luna.Iar eu,voi fi clipele care te vor imbratisa,si voi transforma lacrimile tale in margaritare,atunci cand cuvintele tale se vor rostogoli pe podea si se vor transforma in lumina.

D-le Scurtu Maricel,pagina este deschisa pentru toti prietenii.Sper ca si urmarile sa se bucure de atentia Dvs. si sa va placa.

Multumesc pentru observatie.Tastele de la calculator,isi fac de cap.Cum nu apas chiar pe centru,apar alte bazaconii scrise, spre disperarea mea.Textul,de-abia l-am inceput,asa ca daca mai aveti putintica rabdare domnule,o sa vedeti si urmarea si sfarsitul..Nadajduiesc sincer sa va placa,atat Dvs.cat si celorlalti colegi.Cu multumiri sincere, Ion Vanghele.

Mai adaug ceva pentru dvs. :
Cristiana Petrariu
http://www.agonia.ro/index.php/author/0008953/index.html
D-na este Lucylle,si puteti sa o cautati scriind acest linksau cautand-o la lista alfabetica a membrilor.Scrietii cateva cuvinte,si poe urma de fiecare data puteti s-o accesati,intrand la Dvs.pe coloana din dreapta,unde apare titlul interventiei Dvs.

O poezie a tristetilor eterne,pe care iarna le poarta pe aripile sale.Ma bucur sa va salut , ma bucur pentru prezenta Dvs ., acum aveti posibilitatea sa ma accesati oricand ,daca veti dori , numai mangaind cu mana , numele meu .

Sunt de acord cum prezentati problema.Dar eu vreau mai mult.Vreau totul.Si sa stiti ca este posibil.