Poezie

Noaptea

1 min lectură·18 decembrie 2007

Mediu

E noaptea o gură de iad

Este-o flacără oarbă,

Ce-adoarme strivită

În sticle de lămpi,

Când veștedul haos

Din noi vrea să soarbă,

Ca dintr-o fântână,

Lăsându-ne orbi.

Talazuri, talazuri,

Cutreieră marea

De umbre, mușcând

Amarnic din drum.

Iar plopii înalți,

Către cer disperarea

Ca într-o biserică bizantină,

O cântă acum.

De-asupra pustiei,

Se mișcă un bour,

Cu gleznele-nfipte

În cer și pământ,

Și luna puhavă,

Strănută în nouri,

Și trece bolnavă,

Abia respirând.

Doar greierii cântă,

Striviți de-ntuneric,

De-aromele-nalte,

Pierdute prin ierbi,

Pădurea foșnește,

Într-un chip himeric,

Când o rupe dramatic

O goană de cerbi.

023.898

Vanghele Ion. “Noaptea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vanghele-ion/poezie/1758988/noaptea

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Asa cum vorbele dvs. sunt intruchiparea poeziei. Si de multe ori... te lasa fara replica.
Va multumesc frumos!

VI Vanghele Ion✓19 dec. 2007

Petruto,Petruto,eu trebuie sa iti multumesc,si o fac cu inima stransa in palma.