Vanghele Ion

Au murit iubirile odată, Sângerând tăcerea în amurg, Îngerii cu-aripile de piatră, Către cer privind acuma plâng, Templul se îndoaie de mireasma, Florilor de sticlă ce se sparg, Și ne

Garoafe mor, însângerând grădina, Încremenite în durerea lor, În cer amurgul și-a topit lumina, În inimile noastre-a tuturor.. Avem nevoie de garoafe roșii, De vrem ispita zorilor să

Eternă, eternă, eternă, Femeia este eternă, Când capul și-l pune pe pernă ? Doar valul de mare-i grăbit Ca visul ce-n roze-a murit... Eternă-i iubirea, eternă ? Doar pașii se sting câte-un

Prin iarba murdară, Se zbuciumă vântul, Și ploaia se varsă Peste case șiroi, Copacii scheletici, Își poartă cuvântul, În cântec de nai, Și tăcere-n cimpoi. De nouri pe creștet, E-n ceruri

Iubirea ta cu aripa neruptă, În mine-a prins să sângere lăstari, De nopți și de beție ne-ntreruptă, Cu foșnete uitate sub arțari, Mă fulgeră fantasmele frumoase, De lebede care plutesc

Pe plaja cea albă , un os de balenă , Și o barcă veche , stă în mărăcini , Soarele își plimbă , fruntea sa eternă , Pe deasupra mării , ca să ardă-n spini . Nisipu-i fierbinte , scoicile

Pentru ce este necesară o \"Hermeneutică a miturilor\"?Deoarece aceasta este o știință care se ocupă cu interpretarea miturilor și folclorului,descoperind valoarea de semnificație,mesajul

Când plec Când plec din casa ta, mă plânge cucul, Pe ramura cea moartă din arțar, Ca o clepsidră, răsturnat văzduhul, Măsoară clipe-n foșnet funerar. Mă pierd pe stradă, în singurătate, Cu

Dacă privesc spre geam, Acesta decupează pătrate de cer. Și totuși orizontul, este rotund. Atunci, păsările unde pier? Tangentele lor, când zboară către orizont, Unde se-ascund?

Pe ulițe aleargă iubita, Pe ziduri, umbre leneș desenând, Și cerul buzunarele umplut-au, Cu orele ce se opresc cântând Și-n lutul păsărilor colorate, Aruncă glasuri de privighetori, Iar

Prin iarba murdară Se zbuciumă vântul, Și ploaia se varsă Peste case șiroi, Copacii scheletici, Își poartă cuvântul, În cântec de nai Și tăcerea-n cimpoi. De nouri pe creștet E-n ceruri

Dedicație: Pentru domnișoara sau doamna Leonard Ancuța , care este o poetă desăvârșită , nu ca mine un paria . Privesc această stirpe De oameni triști și goi , Ce se înfruptă lacomi , Din

\" Au încărunțit acoperișurile ? Și pomii au încărunțit...\" Ciripi o păsărică , Privind la noaptea care a albit . \" Și-acum urmăm și noi ? Îmi este frică ...\" Ea capul și-l ascunse sub aripă

Și ea-mi închide ușa Să nu pot ca să intru Și să rămân pe scară... Aud prin zidul rece , Un plânset de vioară , Și-n camera pustie În care nu mai sunt , Dansează , sau se mișcă , Bătând din

Toamnă, cu decor funerar Cu frunze ce cad peste vreme, De doliu, Famfarele sparg în cântece, Sobrele semne. Copacii- și întind Ca cenușa, spre cer, Făpturile lor înghețate, Și vântul îi

Duioasă , îmi trece marea prin sânge , Spre scoica uitată din inima mea , Și noaptea-n ecouri de frunze îmi plânge , Cu voci de îngeri , cu flăcări de stea . Trec verzile valuri , pe țărmuri

Arborii negri și ceața albastră Cu noaptea dansează până în zori , Zilele să le rumenească , În sufletul tău și al meu , uneori. Iubirile sunt eterne piramide , Ascunse în nisipul de veacuri