Poezie

Toamna

Poezie

1 min lectură·18 noiembrie 2007

Mediu

Prin iarba murdară,

Se zbuciumă vântul,

Și ploaia se varsă

Peste case șiroi,

Copacii scheletici,

Își poartă cuvântul,

În cântec de nai,

Și tăcere-n cimpoi.

De nouri pe creștet,

E-n ceruri cununa,

Și ploaia în inimă

Toată o simt,

Cum cade năvalnic

Și vine într-una,

Și-mi sfâșâie sufletul

Cu umedu-i ghimp.

Și ploaia se urcă

Cu degete moi,

Ca o limbă de șarpe

Pe glezna subțire,

Și simt cum otrava

Veștedei ploi,

Mă mușcă de carne

Cu eternă iubire.

Hai veniți și cădeți

Deznădăjduit peste noi,

Voi ore cu tropot de ploaie,

În râuri ce curg în inimă moi,

În parcul pustiu și-n odaie.

001.301

Vanghele Ion. “Toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vanghele-ion/poezie/1754172/toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.