Poezie
Anotimpuri
1 min lectură·
Mediu
Pe plaja cea albă , un os de balenă ,
Și o barcă veche , stă în mărăcini ,
Soarele își plimbă , fruntea sa eternă ,
Pe deasupra mării , ca să ardă-n spini .
Nisipu-i fierbinte , scoicile uscate
Zac în praful mării ca-ntr-un osuar ,
Crabii trec alene peste alge moarte ,
Pescărușii țipă ziua în zadar ,
Trec prin larg corăbii , vechile speranțe ,
Înverzite valuri peste plaje mor ,
S-au topit în ceață marile vacanțe ,
Verile cu soare și iubirea lor ...
A rămas doar toamna peste noi să bată ,
Cu frunzișuri moarte , colo pe asfalt ,
Sunet de țimbale , vântu-n pomi să scoată ,
Norii gravi să-și plimbe , somnul prin înalt.
012867
0
LA