Poezie

Anotimpuri

1 min lectură·25 noiembrie 2007

Mediu

Pe plaja cea albă , un os de balenă ,

Și o barcă veche , stă în mărăcini ,

Soarele își plimbă , fruntea sa eternă ,

Pe deasupra mării , ca să ardă-n spini .

Nisipu-i fierbinte , scoicile uscate

Zac în praful mării ca-ntr-un osuar ,

Crabii trec alene peste alge moarte ,

Pescărușii țipă ziua în zadar ,

Trec prin larg corăbii , vechile speranțe ,

Înverzite valuri peste plaje mor ,

S-au topit în ceață marile vacanțe ,

Verile cu soare și iubirea lor ...

A rămas doar toamna peste noi să bată ,

Cu frunzișuri moarte , colo pe asfalt ,

Sunet de țimbale , vântu-n pomi să scoată ,

Norii gravi să-și plimbe , somnul prin înalt.

012.883

Vanghele Ion. “Anotimpuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vanghele-ion/poezie/1755464/anotimpuri

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

versificare e poezie. mai bine renunta la rima si la descriptiv si vino cu idei in forta, cu teme mai actuale.