Vanghele Ion

Singurătatea țipă în frunzele de-arțar, Lovind ușor cu glezna în iarba amorțită.. O umbră de femeie, în pădurice, iar, Pe un colnic m-așteaptă, de doruri înflorită. Haide ca să ne pierdem în

Ceața coboară, ca un voal de mireasă, Păsările țipă undeva pe creastă, Luna goală-n ceruri, trece ca o mânză, Printre nori țesându-și subțiratec pânză, Drumul prin hățișuri, tremură

Prin lume noi trecem atât de singuri, Cu păsări pe umeri, cu păsări în noi, Lumina se-așează, înflorind peste crânguri, Și creștetul, ud e, de molatece ploi. Vom umple iar scoica, sau vechea

Eternă, eternă, eternă, Femeia este eternă, Când capul și-l pune pe pernă ? Doar valul de mare-i grăbit Ca visul ce-n roze-a murit... Eternă-i iubirea, eternă ? Doar pașii se sting câte-un

Doar tu dansezi în casa goală, Pe muzica ce s-a oprit, Și trupu-ți unduie din poală, Din sânii grei și din buric. Văzduhul gol, se înfioară, De-aroma rozelor când treci, Și dorurile se

Pentru a vorbi despre \"spiriduș\", cunoscut și sub numele de \"spirituș\", avem la îndemână dicționarele: wikipedia, al lui George Lăzărescu și Dicționarul de Mitologie Generala.Definiția dată

Pentru ce este necesară o \"Hermeneutică a miturilor\"?Deoarece aceasta este o știință care se ocupă cu interpretarea miturilor și folclorului,descoperind valoarea de semnificație,mesajul

O, stradă, tu ești ca o mare Ce urci pân\' la mine- n genunchi, Cu valul de lume ce moare, Semnându- și mareea pe trunchi. Tu treci printre zilele goale, Cu patima arsă din noi, Pășind

Prin iarba murdară, Se zbuciumă vântul, Și ploaia se varsă Peste case șiroi, Copacii scheletici, Își poartă cuvântul, În cântec de nai, Și tăcere-n cimpoi. De nouri pe creștet, E-n ceruri

Prin iarba murdară Se zbuciumă vântul, Și ploaia se varsă Peste case șiroi, Copacii scheletici, Își poartă cuvântul, În cântec de nai Și tăcerea-n cimpoi. De nouri pe creștet E-n ceruri