Poezie
Evolutie
1 min lectură·
Mediu
Privește, i-acolo, mort și-mpăiat,
Cu ochii închiși și arcadele groase,
Agonic razele l-au tumefiat,
Și-l restituie vânăt imaginii noastre.
Vertebrele goale dansează prin somn\'
Și bat în vitrină în nopți sarabanda,
Ai zice privindu-l, că-i o umbră de om,
Dar fiara își caută nopțile prada,
Hățișuri și umbre de secoli l-înghit,
Și urletul fiarei,mușcă din lună,
Când noaptea instinctele i le-a trezit,
Și trupul gonește cocoșat după urmă,
Acuma trândav,zace trist în muzeu,
În sicriul săpat într-o sticlă,
Acesta să fie marele zeu,
Din care mi-am rupt o aripă?
Și trec prin delirul lui Darwin, perfid,
Dorind ca să știu adevărul..
Arcadele goale mă privesc și desfid,
Acela-i Adam, eu sunt mărul.
002618
0