Toth Arpád

Prin parcuri înverzite Scrutesc albastra zare, Văd plantele trezite, Vorbind cu-nflăcărare. Un clopot se aude, De sus, din turn spre vale, Iar o salcie-i răspunde Prin plecăciunile

Se oprește timpul pentru tine și în prezent tu te afunzi, din neant eternul te susține când în glasul tăcerii te scufunzi. Þi se conectează universul prin briza ce o simți dar nu o vezi, din

Iubește mult cât vei trăi, iubește întotdeauna, zei și îngeri te vor păzi și viața ți-o vor îndruma.

ÎNTÂLNIRILE OMULUI CU URSUL POVESTIRILE OAMENILOR CARE S-AU ÎNTÂLNIT CU URSUL „România prezintă recordul mondial prin piesa dobândită la Prundu Bârgău ( 1994 ), cu craniul de 69, 2 puncte”

Pe o pajiște montană, De treci pădurea prin desiș, O priveliște spontană, Apare-n față-n luminiș. Dar ei stație îi spune Cu diagrame pe pereți Și când soarele apune, Doar vântul urlă prin

Sunt pădurar din tată-n fiu. Un om destoinic vreau să fiu, Căci natura mă iubește, Pădurea mă-ntinerește. Printre urși, printre mistreți, Printre oameni certăreți, Printre șatre de

Într-o fascinantă zi de decembrie, când sclipirea diamantină a razelor solare de pe luciul crenguțelor de fag vrăjea privirile omului înfrățit cu natura în zona Ghelestașului, după aproximativ o

Părerea mea personală pe care mi-am format-o ca o concluzie, din normanul de cărți citite, precum și din cele auzite de la persoanele care au dobândit calitatea unui guru, despre cum ar trebui

Tremurând frunzele toate, Prin vântul fin se întrețes, C-un dans lin, prin mii de șoapte, Cu lujeri noi la soare ies. Artificii de miresme, Se scurg șuvoi prin ciripit, Pe cărări ce zboară

Mai bine mort decât umilit, Căci un țel în viață neâmplinit, Un țel trecut de alții atât de ușor, Mereu ți se va flutura umilitor. Mai bine mort decât umilit, Handicapul ce ți s-a oferit, De

-Nu fi trist bătrâne că trăiesc treimii de ani, de timpul va apune peste mormântu-ți fără fani! Voi veghea deasupră-ți și-n vremuri de restriște, anul douămii îi spuneți, de-ncepea seva-mi

Așezați în inimă Divinul Și o să vă toarne bucurie. De iertați că-n viață curge chinul, Presărați dulci flori de omenie.

Divinul are dreptate... Căci cele mai mari păcate Sunt furtul și corupția. Dar va veni justiția! Cel ce critică... rănește, Spre corupție pășește. Acești oameni deloc nu scad, Dar cu toții

Degeaba curg izvoare reci Prin păduri printre poteci Când pe cer este doar soare. Totul ce valoare are Dacă nu vorbești frumos? Degeaba stele strălucesc Când negre nopți

Izvorând din osul sacru, Prin probleme cu masacru E traversat la pământean Al iluziilor ocean. De e Moise sau Isus, Să ținem minte ce ne-au spus. Poruncile respectate Vor face minuni în

Vai, ce scurtă este viața Ca în ea să ne certăm, Dar îmi pare și mai scurtă, Pe toate să le-nvățăm. Ce ușor va trece timpul Peste tot ce am salvat, Ce ușor se duce totul, De-i greșit drumul

Zagon e satul din vecini, De treci dealul să te-nchini La biserica din sus. Treci drumul, apoi te-ai dus! În drum pe partea opusă Prima casă este pusă, Unde un cantor a locuit, Acum în

Covasna-i duiosul cuvânt, Omul, e să fie sfânt! Valorile-n lumea mare, Astfel sunt spirituale. Susurul multor izvoare, Nu au dar de vindecare? Apa… ea dă fericirea, O să-ți dăruie

Valea Zânelor apare, Acest plai din luminiș, La al dealurilor poale, E multă lume sub desiș. Acum când planul înclinat, Zarvă nu mai face, Vraja peisajului bogat, Vindecă inimi dibace. E

Masaro Emoto demonstrează... acest ilustru japonez cercetător, muncind mult, experimentând ilustrează: apa elucidează totul, uimitor! Numai spunei apei doar : “Te rog fii bună!“ O rogi

Slugă a Divinului, hoinar în astă viață, rob din ceața chinului, iubesc orice dulceață. Mama, ea m-a învățat, având grijă de mine, tot greșind... m-am deșteptat, acum… merg doar spre

Pe coamele Surducului, în vuietul amurgului, o cabană se înalță. Aici totul prinde viață. Pe întortocheatele căi, suflul Divinului pe văi prin glasul iubirii materne, pe întinderi se