Toth Arpád

E legea lui Dumnezeu Să iubești neîncetat, Să fii cel mai bun mereu, De-asta viață ți s-a dat. Gândirea te înșală Dar inima nu minte Și pentru prima oară La ce-ți spun, ia aminte: Nu este

Aud cum stropi se sparg peste o stâncă șerpuind printre veștede frunze ușor, privirea mi se pierde prin valea adâncă urmărind un pârâiaș, curgând încetișor. Umede ramuri îmi arată cărarea

Freamătă ușor pădurea Sub sunet grăbit de pași, Toamna-mi dăruie tăcerea, Dintre brazii ei trufași. Un mic izvor din depărtări Clădește vaduri din alei, Susurând spre patru zări Cu

Susură încet izvorul din pădure Curgând printre pietre și arbuști cu mure, Dinspre cer luminează raze de soare Gălbiorii se arată sub umbre fugare. Cerboaica se duce încet spre pârâu, Un

Toamna pe deal culorile mă-mbată, Toamna pe deal am cunoscut o fată, În privirea ei vedeam cerul senin... Glasul ei... vânt lin și-un tainic suspin. Mi-a zâmbit frumos, pentru prima oară,

Pădure în prag de toamnă Ești frumoasă ca o doamnă Și-ți curg lacrimi pe obraz, Când te taie… de necaz. Codrule te-apasă anii, Fug mistreții, dolofanii… Sub desișul tău bogat, Câte

Pacea să curgă pe Pământ Ca izvorul din pădure, Omul prin dulcele-i cuvânt, Doar iubirea să o fure! Să o disperseze toată Cu pacea sufletului său, Universul dintr-odată, Va fi ferit de orice

Într-o zi de vară lungă, Pe la șase, cu mult soare, Mergeam voioși spre cabană, Obosiți pentru mâncare. Cabana Iancău se numea, Prin frumusețe se impunea, De pe Raitec tot pe șine... Veneam

Prima floare înflorește Prin parcuri și prin grădini, Inima se-nveselește Când Celui de Sus te-nchini! Inima se-nveselește... Floarea albă fără spini Și ea pe noi ne iubește... Când apare

Atâtea flori sunt pe pământ Și pe cer atâtea stele, Toate se vor duce-n vânt, Precum anii vieții mele! Atâtea flori sunt pe pământ, Voi fi iarăși printre stele, Divinul prin al său

Inocența și iubirea, Ne va salva acest Pământ, Fericită omenirea, Va trăi la recensământ... Dumnezeu este iubire, Dar trăim în asuprire, Când vom avea un legământ, Ne va salva acest

Dacă știam că viața nu-i o floare parfumată, Te-aș fi iubit, de cum te-am zărit, de prima dată. Nu știam că viața-i plină de amarnice suspine, Iubind intens Divinul, El ne va susține! De n-ar

Când Divinul te iubește, Din Universul infinit, Inima în tine crește, Iar visul tău e împlinit! Când Divinul te iubește, Chiar de corpul ți-e ostenit, De necazuri te păzește, Din Universul

Fericit eram cândva, În primii ani de școală, Prin Săcele pe undeva, Când mă mai țineau în poală. La școală în prima zi Singurel m-am prezentat, Trebuia a mă trezi, Sculându-mă iute din

Dorind mereu să fiu mai bun, Am lucrat ca un nebun, Iar acum la bătrânețe Un virus vrea să mă-nvețe Și-atâta dragoste mi-a dat... Familia s-a adunat, De trei săptămâni fetița, Mult și-a

Flori frumoase din pădure, Vine ursul să le fure, Dar mistrețul e mai isteț, De multe ori, mai hrăpăreț! Cu râtul le scormonește Și le-nfulecă domnește... Rădăcini și frunze-amare, Deși

Divinul ne iubește, De noi se îngrijește, Dorind să ne educe Prin viață ne conduce! Dar la o supărare, Mânia lui e mare. Noi vom simți durerea, Ducându-ne aiurea! Dacă tot mințind

O femeie, creație divină, măiastră, Sub cerul înstelat, cel de culoare albastră, Vraja frumuseții tale vrăjește omenirea, Tu ești slava, fericirea vieții și iubirea! Doar tu poți da viață unei

Am fost o frunză căzătoare, Pe apa vieții am plutit, Ani grei m-au pus la încercare, Dar pe parcurs m-am ofilit! Doar coloana vertebrală Prin credință a persistat, Și-n iluzia infernală A