Toth Arpád

Am fost o frunză căzătoare, Pe apa vieții am plutit, Ani grei m-au pus la încercare, Dar pe parcurs m-am ofilit! Doar coloana vertebrală Prin credință a persistat, Și-n iluzia infernală A

Mi-e frică să-ţi ating pleopa cu un sărut, Să nu-ţi strivesc visele clădite cu atâta trudă, Mi-e frică să te privesc în ochi, Să nu-ţi tulbur limpezimea ce inundă, Oceanul cristalinului, şi să

Apa încet se prelingea În lacrimi pure pe obraz, Un Univers nu-mi ajungea, Să iubesc, cât mi-a rămas! Dar anii mei se scurg ușor, Prin natură și Divin, Mi-am făurit un cuibușor, Să mă nasc

Problemele mereu apar, Rezolvându-le dispar. Unele-s mai serioase, Altele mai veninoase! Liniștiți pentru a ne culca, E bine a le rezolva. De le rezolvă vecinul, Începe în viață

Să nu credeți că-n astă viață Nu se respectă vreo povață, Că Divinul vobește în plus, Nerespectând ceea ce v-a spus! Ca un bumerang, răul făcut... Se va întoarce de la început Spre a suferi

Sfintele sărbători binecuvântate Ne vor aduce mult bine în toate. Vom promite solemn că vom fi mai buni, Respectând iubitele datini din străbuni. Degeaba cântă cocoșul dimineața, Dacă nu știm

Noi oamenii mereu greșim Prin viața dură când pășim. N-avem oameni la putere Să facă ceea ce se cere! De se taie vreo pădure, Ai și zmeură și mure. Vei avea și căprioare, Adăpost ferit de

Atunci când soarele apune Într-un sfârșit de luna mai, Oamenii buni să se-adune, Bucuroși, într-un colț de Rai! Să vadă vișinii în floare Purtând rochii de mireasă, Când pe-a cerului

La o margine de sat, Cobor oile la vale, Câinii buni nu au lăsat, Să le iasă ursu-n cale! Sus la munte au slujit, În pădurea cea frumoasă… Câte veri nu le-a grăit, Natura

Iubiți-vă unii pe alții Cu vraja inimilor voastre, Îmbrățișați-vă ca frații, În valsul zărilor albastre! Căci toți îngerii vor sta cu voi Cât veți trăi pe acest pământ, Iar iubirea va

În inima mea încăpătoare Își face loc întregul Univers, Mama este prima de sub soare, Chintesența vieții, frumosul vers!

Iubirea e visul oricărei vedete, Omul de iubire ar vrea să se îmbete, Să simtă beatitudinea divină, O mângâiere, o rază de lumină. Să simtă luna cea rece noaptea târziu, Soarele-n amiază în

Inima mea e atât de încăpătoare... Te regăsesc pe o floare de lotus în ea, Divinul admiră ceea ce faci sub soare... Ca un martor, lângă tine dorește să stea! Și nu e în viață un sentiment mai

De știi tu că faci doar bine, Ce să te îndrume altul? Divinul te întreține, Păstrează-ți în toate calmul! Cine e fără de pată? E virtutea lui Iisus! De te strădui viața toată, Vei fi slăvit

Când Divinul ne iubește, Nimeni nu ne umilește! Când Divinul e cu tine, Lucrurile merg spre bine! Știi câte flori o să culegi Dacă începi să-L înțelegi! Spiritul îți este etern, De ce

Merg băieții pe la fete Cu parfum să le stropească, Beau rachiu, nu să se-mbete, Ci să stea să mai vorbească. Când băiatul scoate sticla De parfum și o stropește, S-a și descifrat

Mama mea divină, Plânge și suspină, Aflând că pădurea, Se duce aiurea! Săraca natură, Multe mai îndură: Soarta pădurarului, În mâna groparului!

Frumusețile vieții trecătoare Doar în clipa morții le vom estima, A Divinului iubire cea mare, O vom înțelege și o vom stima! Căci în această viață trecătoare Am tot făcut ce am crezut că-i

Frumoși sunt pașii-n zori de zi, Prin munții de aramă, Înainte de a ne trezi, Poienile te cheamă. Ai văzul foarte dezvoltat Și auzul e la fel, Mirosul ți l-ai adaptat, Pentru oricare

Sub flori de tei în lizieră, Ca pe-un vas de croazieră, Inima se-nveselește, Chiar de omul mai greșește. Dar Divinul mereu îl iartă, Pentru a avea o nouă soartă, Conform faptelor

Dați-mi un grăunte de uitare Să nu mai simt că viața-i grea, Divinului să-i cer iertare, Și-apoi poate să mă ia! Dați-mi apa vie a fericirii, Însetat fiind, să sorb din ea, Și în clipa

Bunul Dumnezeu, indiferent cum este numit în diferite religii, este aceeași divinitate. Divinitatea are trei aspecte inseparabile, precum razele soarelui nu pote fi separate de acest astru, care

Rătăcesc prin visele-mi senine Ce izvorăsc din adâncul sufletului meu, Nu-ți fie frică de viață străine, Iubire, compasiune, iertare-este Dumnezeu! 26.11.2017

Sunt prea mic de statură, Depinzând de-o conjunctură, De Divin… ce îmi grăiește! Nu am bani, dar n-am nici case, N-am avut femei frumoase, Iar omul mai și greșește! S-adun bani înșelând