Toth Arpád

Om de ești, te vor iubi mereu, mereu, când prin meandrele vieții dai de greu, căci de tine vor uita, chiar și ce ai făcut, dar laurii faptelor tale vor reveni , ca un sărut. Uită de necazuri,

Unduind în armonia codrului bătut de vânturi, ascultându-le simfonia, păsărelelor bogate-n cânturi. Aud un șipot cristalin ce din stâncă izvorește, ador al frunzelor luciu fin, când soarele

Îngerași dragi unde vă găsesc când prin viață pribegesc? Unde sunteți să mă ajutați când am nevoie să-mi fiți frați? Unde sunteți îngerașii mei? Rasfirați-vă deasupră-mi printre zei. Eu de

Stăteam îngândurat în parcul alăturat, foșneau frunzele toate pe la al băncii spate. Pe vârful castanilor prin noianul anilor albastrul cer suspendat mă privea îngândurat. Din albastru-i

Un glas misterios venind din neant mă propulsa în viață, exorbitant, iar eu prin tumultul de forțe necunoscute, învercam să răzbesc spre absolut, în frunte. Dar oricât

Cu pădurea pași în doi Pe sunet de vioară tu vii… dragostea mea și-n viața-mi dulce-amară mi te-ai lipit de ea. În susurul vieți-nspumate pașii ni-i ducem împreună, așteptând aceea sfântă

Salcia pletoasă Când malul apei, a soarelui raze să curgă lasă, Se ridică falnică, agale, o salcie pletoasă. Frunzele i se preling în șuvițele dese, Vântul printre

Sclipiri diamantine din raze de soare Sclipiri diamantine din raze de soare, Din picuri de rouă, pe-o frunză, pe-o floare, Armonie deplină din a ciripitului orchestră,

Vraja glasului pădurii virgine Inima de ți-e deschisă glasului divin, Nimeni din tine nu o să stoarcă vreun suspin. Voința eului de a purcede pe cărare, Alină-n pururi, orice