Toth Arpád

Pe coamele Surducului, în vuietul amurgului, o cabană se înalță. Aici totul prinde viață. Pe întortocheatele căi, suflul Divinului pe văi prin glasul iubirii materne, pe întinderi se

Ceea ce eu vă povestesc, nu știu de le mai găsesc. Când aici le-am așezat, din viu grai le-am adunat. O femeie frumușică, a rămas și ea gravidă tot trăind cu al ei bărbat, ducând un trai

La Ocolul Comandău, traista și cu bățul meu îmi vor fi prieteni mereu când mă duc pe plai în sus, din zori de zi până-n apus. Și uite-așa tot trece timpul, ieși la pensie că vine

Din dese groaznice gemete ale pădurii, lupii urlă în neștire în bătaia lunii, năpraznicul vânt culcă-n toi toți molizii falnici, rădăcini șerpuitoare apar pe munții jalnici. Vântul împrăștie

Iertarea este arma cea mai ucigașă, oricând distrugeți ura, fiind încă în fașă. Prin puterea iertării spiritual veți crește, nu ațâțând războiul, sau vorbind orbește. Din dragoste Divinul v-a

Respectați protecția muncii, respectați litera poruncii, dar înainte de a lucra bine pentru a vă proteja, rostiți calm din sinele vostru, din inimă ... un \"Tatăl nostru\" !

Sub a pădurii poale verzi, tu două dealuri poți să vezi, care dulce-l vor cuprinde, aici satul se întinde. Un pârâu desparte satul, șerpuind încetișor, când se umflă nu e altul, mai

Tatăl, Fiul și cu Sfântul Duh, coordonează totul în văzduh. Cu toții sunt doar o ființă, din a Dumnezeului voință. Sfântul Duh sau Mama Divină, pacea pe Pământ ca să o țină, se străduiește

Într-o plină zi de iarnă, pe când la taifas stăteam, după prânz.... ca să adoarmă, pe bunic îl așteptam. Iar bunica-mi tot prin casă se tot îndeletnicea, prăjitura cea gustoasă, din cuptor o

Prieten drag mereu ne ajuți când răul spirit îl înfrunți, căci venind din ambrozie faci lumea bună să fie. Prieten drag inimii mele, faci bolile să se spele, unde ești e sănătate, te

Unui brav hoț de terenuri, ce din grădină mi-a furat: era negoț și pe vremuri, dar nu pe gratis de luat!

Dacă vreodată nu voi mai fi, în astă lume minunată, pentru oricine e bine a ști, că v-am iubit pe toți, odată. Pe al îngerilor plai cu flori, voi pluti calm, printre culori. Dacă-n viață eu

Chip de zâmbitor copil, dulce, drăgălaș, umil, mă ajuți să fac față, la greutăți în viață. Dulce chip iluminat, tu mereu m-ai apărat ? Aș dori să și vorbim... zâmbete să făurim. Valuri de

Într-o plină zi de vară așteptam un gând s-apară. De prin nori m-a străfulgerat… spre cabană am și plecat! Într-un sat de Dumnezeu uitat, la Comandău eu am urcat, într-o mare izolare, sus la

Grăiți doar adevărul oameni buni.Spulberați răul cel ce curge neâncetat, zburdând spre iadu-ndepărtat. Bravi mincinoși, sub soare, ca o frunză ce dispare, naivitatea din prostie eroi mulți

Te-am așteptat atât de mult să te văd eu prima oară, ce bine-i că te-am cunoscut, să-mi faci viața mai ușoară. Lângă o margine de drum curgeau mașini la vale, m-ai învățat cum să-mi

Gânduri răzlețe mereu se combat, de la starea fără gânduri mă abat, de lăuntrica pace-mi sunt furat. Noian de gânduri din lungul șirag, dați-mi doar pace, căci timpul mi-e drag! Nu mă

Soare cald din răsărit… pe dreapta m-ai încălzit atunci când m-am rătăcit în lumea trecătoare? Lună, cu al tău infinit… pe stânga m-ai răcorit atunci când am zăbovit prin trecuturi

Iubind, viața este mai ușoară, ura fă-o să dispară. Băutura las-o gârlei s-o bea, iubește totul și ajungi o stea. Răul existent mereu se toacă, este bine să nu se întoarcă. Acel om bun,

Zguduitoare fie-i viața unui om ce minte, îmbelșugată fie-i soarta omului cuminte. Voi, cei mari mincinoși, cănd vă veți aduce aminte, după viața trecătoare, toți veți fi în morminte. Căci un

Cu toporul pe spinare, în pădure la urcare, din grea sudoare noi trăim, pe prea puțini bani noi muncim. Crăpăm lemne în metri steri. Așa-i, tu doar forța ți-o oferi! …Două mâini și-o mare

Ce este timpul pentru mine ? Mă grăbesc să fie bine ! …Mă grăbesc alții de zor, dar văd că și ei mor. Grăbindu-mă să-mi termin treaba… tot lucrez… lucrez degeaba, căci vine clipa morții. Vom

Când soarele-și revarsă strălucirea pe pământ, natura prinde viață, pe acel așezământ. Aburind, vibrând pământul, se naște-un legământ: se nasc diverse plante, spre albastrul cer urcând.

Vânt domol prin blonde plete , lin tu mângâi multe fete și te strecori spre sânișori, furi dulci priviri din ochișori. Și săruți a ei guriță chiar de e călugăriță. Mult prea fin,