Copilul vecinului

Ceea ce eu vă povestesc, nu știu de le mai găsesc. Când aici le-am așezat, din viu grai le-am adunat. O femeie frumușică, a rămas și ea gravidă tot trăind cu al ei bărbat, ducând un trai imbelșugat. La primul copil născut, tot văzând prin ce-a trecut, cu atâtea văicăreli… ale nașterii dureri. Ea la Domnul s-a rugat ca la al doilea băiat… de chinuri s-a săturat, să nu aibe de-ndurat. Să simtă tatăl durerea, să își piardă el puterea, iar la naștere să strige, Când durerea îl ajunge. Sosind a nașterii zi, ea nu se mai văicări, căci deloc n-avea dureri, chiar simți aste plăceri. La vecini e zarvă mare… pe vecin tare îl doare abdomenul și tot zbiară, urlă, urlă ca o fiară. Așa… din senin l-a apucat, nu poate fi înduplecat să se mai lase de urlat, căci cu toții s-au săturat. Auzind ce este-n vecini și tot sosind la ei străini, iar s-a rugat ca la-nceput, căci n-a fost bine ce a vrut. Vrea să simtă ea durerea și nu tatăl… de-a pururea, căci prea multă lume știe cine tatăl o să fie.