Poezie
Soarele și luna
1 min lectură·
Mediu
Soare cald din răsărit…
pe dreapta m-ai încălzit
atunci când m-am rătăcit
în lumea trecătoare?
Lună, cu al tău infinit…
pe stânga m-ai răcorit
atunci când am zăbovit
prin trecuturi amare?
Între lună și soare…
mă înalț spre o floare,
un ocean de iluzii
îl trec fără concluzii.
Drumul de aur ales…
cândva nu l-am înțeles;
gândurile-mi se-ncâlceau
și nu mă mai ajutau.
Din gîndire m-am oprit…
în pace am zăbovit;
în neantul liniștit,
meditație numit.
Imensa bucurie…
inundă-n armonie
pe un suflu răcoros
venind de sub sacrul os.
Oameni dușmani, sau hoți…
chiar că v-am iertat pe toți!
Vă dărui și iubire,
din angelica-mi fire.
Sunt scumpe nestemate…
dar prin iubire poate
le veți categorisi.
Mult mai blânzi astfel veți fi!
001.383
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Toth Arpád
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat