Toth Arpád

Isus cel bun ne ocrotește, sus la Domnul ne păzește, urcând la Dumnezeu cel bun, stă pe tronul lui acum. Cel ce s-a numit Isus, este Dumnezeu, precum ne-a spus. L-a protejat al lui

Într-o pădure de munte cu maluri abrupte unde rareori omul calcă, e aud discutii... parcă! Bradul într-o zi senină, cu molidul a discutat, lângă o licoare cristalină a izvorului

Noaptea sub cerul înstelat am adormit în al meu pat și dacă am mâncat de post, am visat un vis frumos. Îngeri mii în juru-mi stau deasupra capului-mi zburau, de rele mă protejau,

Iubirea este esența lui Dumnezeu. Mamă, ecoul cuvintelor rostite, la poarta oricărei inimi împietrite, vibra-va în oricine, de e om sau zeu. Mi-ai spus că Dumnezeu este iubire și precum că

Frunzișul veștejit, apare cu-n foșnit, iar vântul s-a-ntețit, în astă seară. Când păsări ciripesc și fagii parcă cresc! Izvorul îl zăresc. Ce lin coboară! Doi cerbi au boncănit, coarnele

Licoarea glasului femeii iubite, monoton, cu capul în nori te va purta, călcând în picioare inimi zdrobite, când oare, drumul spre succes ți-l va purta? Cine cunoaște inima unei femei? Ea se

Zâmbetul unei femei, dăruit cu un temei, este un dar strălucit, face omul fericit. Este roua dimineții pe undele frumuseții, un trandafir în floare, dar strălucind în soare. Nufăr alb pe

Chiar la marginea grădinii la hotarul cu vecinii, falnic se inalță prunul, ca el... nu mai dai de unul. Frunzele-i în soare sclipeau, acolo păsări ciripeau, frumos prunele-i atârnau, iar

Obosit mă așez pe un buștean în plină pădure făcându-i loc între timp unui gând să stea lângă mine. Greutățile vieții au început să se dezbine, neantrenate urcușul muntelui ca să-l îndure. Se

Pe umbra mea domnește pacea Iar linistea se - așterne peste ea, Deasupră - mi se leagănă pădurea Cu raze agățate dintr-o stea. Universul mi se deschide Cu un etern mister de nedescris, Iar

Din întortocheatul labirint al vieții, Din nectarul clipei și al frumuseții, Am gustat beatitudinea Divină: Simfonia dintr-o rază de lumină. Stați pe un lotus de mii de generații Presărând

Din acele multe cărți citite, prin cunoștințele dobândite, am ajuns la o filozofie, pentru că așa a fost să fie. Cunoștințele acumulate nu aduc bucurie în toate. Ce am găsit, pe mine m-a

O dulce, blândă privire lin plana în neștire, cu două faclii aprinse, orizontul îl cuprinse. Peste câmpuri înverzite, pe sub stele netrezite, peste dealuri ondulate, ea se perindea prin

Șipot de cristalin izvor oxigenat, infinită frumusețe Domnul ne-a dat, frumusețe ochilor, dar și corpului, aer curat respiri din mila Domnului. Cu scântei de raze difuzate pe crengi pe

Într-o bătrână pădure cu unduiri domoale, netăiată de secure, ursul brun cam dă târcoale. Sub acei arbori seculari ca un văl seara se lasă, acești falnici centenari dau naturii mare

De prin viață pribegești și biserica o ocolești, drumul tău iluminat repede ți s-a înfundat. Și o iei de la-nceput pe drumul bun de mult știut. O să cazi, dar te ridici printre miile de

Flori, natură, poezie, bucurie hai să fie, ghiocei și crizanteme, fă doar bine, nu te teme! Panseluțe, margarete, toate-s pentru mândre fete. Fascinanta lume de vis te afundă în

De simți suflul răcoros izvorând din orice floare, om iubit, ești norocos, este o iluminare. Iar dacă aceea răcoare ce din floare izvorește iese și din mădulare, Dumnezeu te

Liniștea se așterne pe întinderi eterne, molizii se apleacă vântul rece să treacă. Dar zăpada rămâme pe crengile stăpâne din zona vizitată, de grei fulgi săturată. O potecă

ca o mamă iubitoare ne-nconjoară cu candoare acest pamănt înfloritor sub soarele dogoritor. ca o mamă iubitoare, hrana ei nemuritoare e sânul ei alintător cu magnetism încântător. că pe

Când vraja căldurilor de la început de toamnă ia stăpânire pe ciute în mirificele păduri ce îndeamnă la ancestrala lege a procreerii în sfânta natură, cerbii din coastă se agită în