Poezie
Pe umbra mea domnește pacea
1 min lectură·
Mediu
Pe umbra mea domnește pacea
Iar linistea se - așterne peste ea,
Deasupră - mi se leagănă pădurea
Cu raze agățate dintr-o stea.
Universul mi se deschide
Cu un etern mister de nedescris,
Iar din a mea pace se desprinde
O fărâmă, ce devine un vis.
Când blonde plete - n clar de lună,
De se răsfiră peste fața mea,
Doi ochi dulci albaștrii, vor să - mi spună...
Pe privire-mi agățate vor să stea..
Șoapte dulci, domol plutesc în vânt
Poposind pe o inimă blajină,
Inocenți, schimbăm doar un legământ,
Iar vuietul pădurii… domină.
Dar câte gânduri am prins din zbor
Ce veneau, soseau, veneau cu spor?
S-a dus pacea mea eternă iară
Cu iubirea unei fete, de aseară!
001.432
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Toth Arpád
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat