Poezie
Ale naturii eterne minunății
1 min lectură·
Mediu
Aud cum stropii de ploaie se sparg pe o stâncă
șerpuind printre veștede frunze ușor,
privirea mi se prelinge spre valea adâncâ
urmărind un pârâiaș, curgând încetișor.
Umede ramuri imi întrețes cărarea
cu foșnet de frunze lucind în asfințit,
mă opresc din drum să îmi trag răsuflarea,
fericit gustând din al naturii loc sfințit.
Dar cât timp o să mai pot vedea eu oare
ale naturii eterne minunății,
mi s-a dat ca dar a vieții dulce floare.
Doamne, pe pământ... umblând, cât o să mă ții?
001.369
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Toth Arpád
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat